Wednesday, February 19, 2020
   
Text Size

Cu traista-n băţ

Oktoberfest, din München pe tot globul

Cu traista-n băţ

OktoberfestOktoberfest, „Sărbătoarea lui octombrie", în dialect d'Wiesn, este una din cele mai mari serbări populare din lume. Se desfăşoară anual, în München, din miez de toamnă.

Ideea a aparţinut unui subofiţer al gărzii naţionale bavareze, care a sugerat organizarea unei curse de cai cu ocazia festivităţilor destinate căsătoriei prinţului moştenitor Ludovic I al Bavariei cu prinţesa Therese von Hildburghausen. La 17 octombrie 1810 avea loc cursa de cai, pe care prinţesa-mireasă a denumit-o Oktoberfest. Ca loc de desfăşurare a fost aleasă o pajişte nefolosită de la marginea oraşului, denumită ulterior „Theresienwiese" (pajiştea Tereziei).

 

Ziua Mondială a Turismului

Cu traista-n băţ

ziua mondiala a turismuluiZiua Mondială a Turismului (WTD) este celebrată la nivel internaţional în fiecare an la 27 septembrie, o dată care a fost aleasă în coincidenţă, ca o piatră de hotar pentru turismul mondial: aniversarea adoptării statutului Organizaţiei Mondiale a Turismului la 27 septembrie 1970. Această sărbătoare se ţine începând cu anul 1980.

   

Trovanţii sau pietrele vii

Cu traista-n băţ

MareÎn satul Costeşti, comuna Oteşani, judeţul Vâlcea, stranii formaţiuni, constituite predominant din siliciu pietrificat, sunt răspândite prin văi şi dealuri, asemeni unei turme bizare de vietăţi rotunde. Nimic deosebit, dacă nu s-ar fi observat în timp că formaţiunile „cresc” şi se „înmulţesc”. Ţăranii din zonă le-au numit „pietrele care cresc”. 

Asemănătoare unor tuberculi, pietrele răspândite pe dealurile şi văile din satul Costeşti sunt cele mai neobişnuite formaţiuni de piatră existente în lume. Au aproape aceeaşi formă repetată (de la dimensiunea câtorva milimetri până la formaţiuni care ating 6-10 metri) şi se afirmă despre ele că sunt o formă de trecere de la structura minerală la cea vegetală. De ce? Pentru că, după ce

   

Ochiul Beiului – o minune din Carpaţi

Cu traista-n băţ

lacul-ochiul-beiului-cheile-nerei-4În sud-vestul ţării, în mijlocul poate ultimei păduri virgine din Europa, se află un loc de-a dreptul miraculos: un ochi de apă albastră, cum doar în poveşti mai poţi găsi, ce răsare dintre trunchiurile drepte şi înalte ale fagilor, asemeni unei licăriri magice de nestemat azuriu. Localnicii spun că în acest loc fermecat se întâlnesc, de Sânziene, ielele şi dansează. 

În Munţii Aninei şi Locvei, în cea mai compactă suprafaţă calcaroasă din România, care ocupă 807 km pătraţi, la o altitudine de 310 m, în unghiul format de confluenţa Beuşniţei cu Beiu Sec se află un lac în miniatură, care iarna nu îngheaţă niciodată. Frumuseţea neasemuită a ochiului de apă vine din faptul că este de un albastru neverosimil.

Apropierea de apele Beuşniţei lasă impresia că lacul este alimentat de acestea. În realitate, lacul este alimentat de un izbuc situat pe fundul dolinei în care este instalat lacul, iar pârâul care se formează

   

INEDIT: Istoria casetofonului şi roci lunare la Muzeul Naţional de Istorie

Cu traista-n băţ

casetofonDacă mai aveţi pe acasă casetofoane, nu le aruncaţi! Ar putea valora ceva bani peste câţiva ani, când vor fi considerate adevărate obiecte de epocă. Deja, la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti câteva exemplare fac subiectul expoziţiei cu tema „Istoria casetofonului".

Până pe 14 octombrie, Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti vă invită la o interesantă incursiune în timp, prezentând istoria casetofonului devenit, astfel, obiectul de epocă. Evenimentul este organizat în colaborare cu asociaţia Pro Radio Antic.

Tot la Muzeul Naţional de Istorie, pasionaţii de geologie sunt aşteptaţi la o expoziţie de fragmentele de rocă lunară, aduse prin misiunea Apollo 11.

   

Page 10 of 19