Cu traista-n băţ

Sâmbătă, 8 septembrie, în jurul orei 14.00, celebrul Orient Express a ajuns din nou în Gara de Nord din Bucureşti, în drumul de întoarcere dinspre Istambul spre Viena. Duminică, 9 septembrie, la prânz, trenul va pleca spre Sinaia, unde va staţiona aproximativ cinci ore, timp în care călătorii au ocazia să viziteze Castelul Peleş, dar şi alte numeroase atracţii turistice ale Perlei Carpaţilor.

Prima călătorie modernă cu trenul Orient Express a fost organizată în anul 2000 şi, de atunci, a păstrat aceeaşi rută care îi duce pe pasageri prin majoritatea oraşelor europene: Paris - Viena - Budapesta - Sinaia - Bucureşti - Varna - Istanbul - Bucureşti - Sinaia - Budapesta - Viena - Veneţia.

O astfel de călătorie are însă un preţ special. Anul acesta, fiecare pasager a scos din buzunar nu mai puţin de 10.540 de euro.

Celebrul tren parcurge o dată pe an ruta Paris - Istanbul, readucând în memorie traseul celui mai cunoscut tren european care pornea cu mai bine de 125 de ani în urmă, de pe peronul Gării de Est din Paris, spre îndepărtatul Istanbul. Trenul, compus din vagoane selecte, confortabile şi luxoase reprezintă o legendă fascinantă, care traversează istoria culturii şi civilizaţiei Europei unite, după cum consemnează incomemagazine.ro.

Express este numele unei linii feroviare de distanţă lungă pentru pasageri care a fost iniţial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits. Ruta ei s-a schimbat de multe ori. Deşi originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internaţională, numele ei a devenit sinonim cu călătoria luxoasă. Cele două oraşe care formau Orient Express-ul erau Paris şi Istanbul.

Orient Express 1883 - 1914

Primul tren Orient Express a fost pus în circulaşie la 5 iunie 1883 şi a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Szeged - Jimbolia - Timișoara - Caransebeș - Vârciorova - Craiova - Piatra Olt - Pitești - București - Giurgiu - Smârda (2.627 km). De aici, pasagerii erau transportaţi cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare, pe un pachebot al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii ajungeau, după 83 de ore şi 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul). În 1885, o nouă rută a fost deschisă, de această dată prin Viena spre Belgrad, două transporturi la Niş şi Plovdiv şi apoi până la Istanbul pe cale ferată. După deschiderea podurilor peste Dunăre, de la Feteşti şi Cernavodă construite de inginerul român Anghel Saligny, traseul trenului a fost prelungit până la Constanţa de unde pasagerii erau preluaţi de vapoarele Serviciului Maritim Român. Istanbul a fost punctul cel mai estic până la 19 mai, 1977.

La începutul Primului Război Mondial, în 1914, serviciul pe această linie a fost întrerupt. A fost reluat la sfârșitul ostilităților, în 1918, iar în 1919, prin deschiderea tunelului Simplon (lung de aproximativ 20 de km), s-a permis accesul spre Istanbul via Milano, Veneția și Trieste. Serviciul pe aceasta rută se numea Simplon Orient Express şi a fost folosit pentru a descongestiona traficul de pe ruta veche. Tratatul de la Saint-Germain prevedea ca Austria să accepte acest tren. Înainte, Austria accepta să treaca trenuri pe teritoriul ei doar dacă trenul respectiv trecea prin Viena.

Apogeul

Anii '30 au consemnat gloria Orient Express-ului, cu trei servicii paralele funcţionale: Orient Express (traseul clasic), Simplon Orient Express (prin Italia) şi Arlberg Orient Express, care circula via Zurich şi Innsbruck spre Budapesta, cu vagoane de dormit rulând de acolo spre Bucureşti şi Atena. Tot atunci, Orient Express-ul şi-a căpătat reputaţia pentru confortul şi luxul său, având în garnitură vagoane de dormit şi vagoane-restaurant, cunoscute pentru calitatea bucătăriilor lor. Membrii familiilor regalere, nobilii, oamenii de afaceri, diplomaţii şi burghezii erau principalii clienţi.

Începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a întrerupt din nou serviciul, care nu a mai fost reluat până în 1945, la încheierea războiului. După sfârşitul războiului, serviciul a fost reluat, excepţie făcând varianta spre Atena, din cauza închiderii graniţei dintre Grecia şi Iugoslavia. Această graniţă a fost redeschisă în 1951, dar închiderea graniţei dintre Bulgaria şi Turcia, între 1951 şi 1952, a întrerupt accesul trenurilor spre Istanbul. După ce s-a lăsat Cortina de Fier, serviciul a continuat, dar ţările comuniste au început să înlocuiască vagoanele vechi cu cele proprii.

Până în 1962, Orient Express-ul şi Arlberg Orient Express şi-au încetat activitatea, rămânând doar Simplon Orient Express. Acesta a fost înlocuit, în 1962, de un serviciu mai lent numit Direct Orient Express, care făcea curse zilnice între Paris şi Belgrad şi de două ori pe săptămână de la Paris spre Istanbul şi Atena.

În 1971, compania Wagon-Lits a încetat să mai ruleze propriile vagoane sub nume propriu şi să primească venituri prin suplimentele de pe bilete. În schimb, şi-a vândut sau închiriat vagoanele spre alte companii naţionale, dar a continuat să asigure personal pentru vagoane. În 1976, cursa Paris-Atena a fost anulată iar în 1977, trenul Direct Orient Express dintre Paris şi Istanbul a fost anulat, ultima călătorie dintre cele două oraşe având loc pe data de 19 mai.

În 1934, scriitoarea de romane poliţiste Agatha Christie arunca pe piaţă „Crima din Orient Express”. Luxosul vagon în care, cândva, actorul Peter Ustinov l-a întruchipat pe Hercule Poirot (celebrul detectiv belgian din „Crima din Orient Express”) există, şi se numeşte „Côte d'Azur”.

La fiece popas al trenului în Sinaia, călătorii vizitează Castelul Peleş, păstrând tradiţia instaurată în 1883, de către Regele Carol. Conform mărturiilor vremii, turiştii din prima garnitură Orient Express care au poposit la Sinaia au fost invitaţi de rege personal la castelul său. Traseul actual al acestei excursii, ce durează şase zile, trece prin şapte ţări, dar are opriri doar în trei.

Şampanii fine, paturi din lemn de trandafir

În timpul excursiei, cei 180 de pasageri pot mânca în cele trei restaurante ale trenului (Oriental, Steaua Nordului şi Coasta de Azur) somon scoţian afumat cu avocado (38 de euro/porţia), caviar Beluga (330 de euro/100 g), homar gratinat cu sos de muştar (58 de euro/porţia). Doar anumite mese sunt incluse în preţ.

Restaurantele din Orient Express sunt deservite de un bucătar-şef francez, iar delicioasele preparate sunt servite doar de chelneri italieni. De asemenea, după ce beau cele mai bune vinuri sau şampanii (ce-i drept la 6.500 de euro călătoria - doar dus - în cabină dublă, e oarecum normal, iar ţinuta la masă este obligatorie), călătorii se odihnesc în paturi din lemn de trandafir. Trenul a devenit celebru datorită faptului că numeroase capete încoronate sau oameni de viţă nobilă au cedat ispitei de a călători cu „Regele trenurilor”.