Zeci de căsuţe „furate" parcă dintr-o pădure de basm, mirosind a rumeguş şi turtă dulce, mii de beculeţe, steluţe, afişe multicolore, jocuri, macarale uriaşe, poze, cărţi, muncitori... Un furnicar uriaş, din zori şi până la amurg: pentru aca totul să fie gata la timp, iar sâmbătă, în alai de surprize şi jocuri de lumini să se inaugureze o nouă ediţie a Târgului de Crăciun în Piaţa Mare din Sibiu.Written by Iuliana Radu Saturday, 17 November 2012 07:38
"Portretul unui oraş nu este imaginea precisă a oraşului ci impresia lăsată de el în memoria călătorului" - Italo CalvinoSă zicem că e o zi frumoasă de toamnă , însorită, cu norişori albaştri ca de vată.
Să zicem că de la cafeneaua din colţ vine un miros irezistibil de vanilie, cafea şi pâine proaspătă. Este o duminică de noiembrie, ziua de răsfăţ pentru două milioane de locuitori dintr-o capitală veche-nouă. Cândva un oraş cosmopolit şi elegant Bucureştiul a decăzut în anii comunismului până la o quasi-insuportabilă şi intolerabilă stare de decrepire fizică. Patricienii întunericului s-au instalat în palatele altora, au jecmănit imobilele somptuoase şi acaparat tot ce era funcţionabil, valoros şi estetic.
Puţin după revoluţia din 89 am întâlnit un oraş trist, debusolat, neglijat timp de jumătate de secol de delăsare urbanistică. Cu timpul proprietăţile confiscate au fost restituite, iniţiativa particulară permisă, investiţiile acceptate şi sprijinite de bănci care azi schimbă peisajul spre plăcerea călătorului fermecat de mugurii înnoirii. Suntem într-o Havana a Europei. Vechiul există şi trăieşte, noul se iveşte cu lentoare dar decisă perseverenţă.
Mi-am luat camera de vederi şi am plecat de la hotelul cel nou SARRoglia aflat pe strada Vasile Lascăr. Super modern, lustruit, elegant şi prietenos hotelul prezintă un exterior ondulat , decoraţii şi sculpturi interesante aducând a Brâncuşi, camerele sunt mari, bine echipate şi mai ales liniştite...
Continui pe jos spre Piaţa Rosetti cea plină de porumbei flămânzi,
cerşetori, şi taximetrişti în aşteptare de clienţi.
De acolo o cotesc spre piaţa Universităţii. Zăresc faţada Teatrului Naţional, în perpetuă renovare, dar surpriza vine de la o construcţie nouă ,impozantă, din bronz, plasată în grădina din fata XX teatrului. "Caragialiana" este opera sculptorului Bolborea, un grup statuar populat de personaje luate din piesele marelui dramaturg. El, Luca Caragiale însuşi, stă aşezat pe un fotoliu adiacent complexului şi admiră freamătul oraşului privind direct prin trupul personajelor, parcă transparente.
Bolborea, creator al unei opere sculpturale din ce în ce mai prezentă în
spaţiul public al metropolei, se vădeşte a fi, deopotrivă, un onumentalist şi un orfevru.
Bronzurile sale, patinate cu migală, au preţiozitate de bijuterie, sugerând uneori patina aurului vechi, cu modelări savante şi subtile ca în această superbă şi nebunească "Căruţă cu actori", care, la dimensiuni neobişnuite, adună pe esplanada Teatrului Naţional, câteva zeci de personaje recognoscibile, monştrii sacri ai scenei romaneşti, un memento nepieritor, ridicat pentru toţi cei care i-au aplaudat frenetic decenii de-a rândul. Cu mijloacele sale plastice extrase din istoria şi cultura naţională, loan Bolborea pare artistul stradal de care cetatea are atâta nevoie.
Autor, Adrian Grauenfels
În plină vară, când apele Dunării sunt retrase sub arşiţă, se observă cel mai bine cum spinările de nisip se ridică între fâşiile de pădure ale rezervaţiei. Turiştii vin atunci în număr mare, ca să vadă lianele încolăcite pe trunchiurile copacilor ori caii sălbatici, însă un alt spectacol se desfăşoară deasupra lor şi îi vrăjeşte: zborul stolurilor de pelicani, amintind tuturor de împărăţia apelor din Deltă. 
Lacul Colibiţa este cel mai mare lac de origine antropică din judeţul Bistriţa-Năsăud. 
Vopseaua pentru marcaje cu pudra specială încorporată în ea va fi folosită peste tot, de la semnele de pe carosabil la cele aflate pe lângă drum. Un alt rol al acestei vopsele speciale va fi de a alerta şoferii atunci când drumul este alunecos şi prezintă un pericol: fulgi de zăpadă strălucitori vor apărea în marcajul iluminat al drumului odată ce temperatura aerului va scădea sub un anumit nivel. Designerul Daan Roosegaarde spune că ideea i-a venit chiar în maşină, gândindu-se la câte milioane de euro se investesc în drumuri, dar că nimeni nu s-a preocupat, până acum, de a încorpora tehnologie de ultimă oră în ele, în aşa fel încât să le transforme în şosele inteligente. „Am început să îmi imaginez un fel de Route 66 al viitorului, unde tehnologia iese din ecranul calculatorului şi devine parte din noi”, a declarat Roosegaarde pentru publicaţia Wired.
