Written by admins Wednesday, 16 January 2013 15:41
Zidul de apărare de pe strada Centumvirilor este situat între străzile Odobescu şi Tribunei din localitatea Sibiu, conferind întregului areal o atmosferă medievală, nealterată. Fortificaţia fost ridicată între anii 1357 – 1366 şi transformat în secolul al XVIII-lea.
Strada Centumvirilor (cine erau Centumvirii? CENTUMVÍR, centumviri, s.m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ** Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. - Din lat., fr. centumvir) sau "Spinarea Câinelui", după cum o cunosc bătrânii oraşului, s-a consacrat drept un loc pitoresc al cetăţii Sibiului, ce oferă, secular, o privelişte impresionantă deasupra acoperişurilor caselor din Oraşul de Jos.
Strada are un profil convex, iar străzile Konrad Haas şi Odobescu, de la baza zidului, au un profil concav, cele doua trasee unindu-se la capete, astfel încât elevaţia zidului are o forma lenticulară.
Zidul are o lungime de 200 m şi o înălţime de 10 m în partea mediană, unde sunt amenajate scările Poschen ce fac legătura între cele două cartiere ale oraşului vechi.
#Prima atestare a Străzii Centumvirilor indică anul 1484, după Emil Sigerus, dup cum aflăm din publicaţia sibiană „Turnul Sfatului" dar este de presupus că strada este mult mai veche, probabil că a fost amenajată odată cu construirea cele de a treia incinte a fortificaţiilor sibiene, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, deci cel puţin cu un secol mai repede. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, când se construise şi cea de a patra incintă de fortificare a cetăţii şi rolul celei de a treia devenise secundar din punct de vedere militar, a fost permis ca spaţiul dintre fortificaţii şi parcele să devină uliţă în sistemul de străzi a cetăţii. Vechimea sa este arătată şi de primul nume al străzii provenit probabil dintr-o veche poreclire a acestui spaţiu, venit din forma încovoiată a terenului pe care s-a desenat viitoarea strada. Primul nume a fost „Hundsrucken" („Spinarea Câinelui"). Această denumire a rămas oficială, alternând cu denumirea „Johannesrucken" (Spinarea lui Johannes) până în 1934, când municipalitatea îl va schimba în Centumvirilor, nume ce îl păstrează până astăzi. Pe lângă rolul comunicator al străzii, aici pe parcelele vecine se vor construi o serie de clădiri ale negustorilor externi cetăţii, loc în care aceştia îşi descărcau mărfurile şi care astfel devenea un depozit al acelor negustori. Majoritatea acestor edificii, aveau scopul de a deveni locul de adunare şi depozitare a mărfurilor venite din alte oraşe spre comercializare. Cele mai renumite astfel de case, denumite „curţi" au fost „Curtea Bistriţeană" şi „Curtea Sighişoreană". O notă din Cronica oraşului Sibiu, a lui Emil Sigerus, aminteşte că edificiul bistriţenilor fusese construit în 1769 pe strada Centumvirilor. Majoritatea „curţilor"au fost demolate, de aceea este greu a ne putea da seama unde cu exactitate erau ele construite. Astăzi pe strada Centumvirilor, multe dintre clădirile existente sunt fie construite în secolul al XIX-lea, fie suportă serioase modificări, nu numai la nivelul faţadelor, dar şi din punct de vedere structural, astfel că este greu a ne da seama unde ar fi putut fi construite, asta în lipsa unor cercetări arheologice riguroase.