Rădăcini

Ca foarte multe dintre localităţile ce poartă în ele veacuri şi chiar milenii de istorie, ale căror toponime spun de la sine legende, Orăştia ne provoacă, la rându-i să îi cunoaştem rădăcinile.

Mai întâi, ar trebui să ştim că râul care trece prin municipiul Orăştie – având izvoare chiar în incinta sacră de la Sarmizegetusa Regia – poartă numele de "Apa Oraşului". S-ar părea că numele râului derivă din "oraş"; un sinonim cu "Râul Târgului" – care curge prin Câmpulung Muscel.
Nu ar fi exclus ca, în realitate, lucrurile să stea tocmai invers: oraşul este denumit după râu. Cazuri similare ar putea fi Deva şi Cugirul.
De asemenea, n-ar fi de neglijat faptul că pe unele hărţi râul care curge prin Orăştie este denumit, simplu, "Oraşul".

(Alte nume de râuri din România – înrudite sau nu cu "Orăştia" – sunt : Oraciu (Orociu ), Oreştica ,Oreg, Orăscu, Orata.

Posibil legate de "Orăştie" ar mai fi de luat în seamă câteva cuvinte:

"órăşte s.f. (reg.)- ţarină lăsată în părăsire."
"orăstícă (orăstíci), s.f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăştină, orăşniţă, oreşniţă. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi", cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă" (Tiktin)." ( DER )
(n.r. "Oreşniţa- plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare şi cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. o r e š a k.")

Am putea interpreta, astfel, că "Oraşul" este la origine legat de ideea de curs de apă; de aici două posibilităţi:
1) să fie legat de apă şi proprietăţile ei ( curgere, umezeală etc. )
2) să fie legat de ideea de vale, râpă, mal etc. (de la regionalismul „oreav"- vale prin care curge o apă, râpă).
Ar fi, însă, interesant de ştiut care era totuşi, denumirea localităţii în vremea dacilor.