Pe numele real Simion Avram, a văzut lumina zilei, predestinat, într-o cuşcă a leilor, transformată în vagon de circ. Bunicul său era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini" pe când tatăl său cânta la trombon şi realiza pasaje comice. Mama sa era „amazoană" şi, în „timpul liber", vindea la casa de bilete.Written by Iuliana Radu Monday, 11 March 2013 15:43
Ioana Miron: Șerban, recent ai participat la CDPL Fest și la CenaKLUB Tiuk! la București, respectiv Brașov. Cum ți s-a părut atmosfera de acolo, comparativ cu cea de la Iași, din cadrul Salonului de Literatură Zero +?
Șerban Axinte: Nu putem compara mere cu pere. Atât CDPL Fest, cât şi CenaKLUB Tiuk sunt mai apropiate de ideea lecturilor publice. Lecturi publice şi un pic de spectacol. Ţin să menţionez că m-am simţit foarte bine în ambele locuri. Salonului de Literatură Zero + este un cenaclu literar, un atelier. E adevărat, avem şi invitaţi, dar ei nu fac parte neapărat din format. Dacă nu avem prezenţe de valoare, ne putem lipsi. Cel puţin asta e părerea mea.
Activişti în domeniul drepturilor omului din Europa de Est, adolescenta pakistaneză Malala, considerată un simbol al rezistenţei faţă de talibani, dar şi Bill Clinton se află printre cei 259 de candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace, un nou record în ceea ce priveşte această distincţie.
În cursul acestei săptămâni, programul educaţional TechSchool a anunţat câştigătorii competiţiei naţionale de proiecte cu aplicare în electronică, robotică şi astronomie.
Când m-am născut, secolul trecut împlinea 50 de ani. Eu aparţin secolului în care au murit utopiile. Aparţin secolului care a căscat prăpastia între viaţa interioară şi aceea exterioară a fiinţei umane, amplificând schizofrenia civilizaţiei. Ruptura e în fiecare dintre noi, fie că o recunoaştem, fie că nu. Am terminat liceul „Ilie Pintilie” din Câmpina, apoi o şcoală de arhitectură şi construcţii, „STACO”, secţia de instalaţii electrice. Am vrut să dau la Facultatea de Psihologie, dar am picat. Am lucrat câţiva ani ca tehnician de investiţii, electrician executant, a urmat şi armata. Mai târziu am făcut Facultatea de Ziaristică, terminând în 1980. Au fost patru ani foarte frumoşi, o dată pentru că ne aflam în fief-ul pregătirii activiştilor de partid, la Academia „Ştefan Gheorghiu” şi doi, pentru că eram altfel. Noi eram „ăia de la ziaristică”.
