O poezie pe zi

O poezie pe zi

m-am cufundat în jale pân-la sâni
şi-mi biciuiesc obrajii lacrimi calde
eu nu mi-am îngropat iubirea în mormânt
ci am pus lângă sicriu nişte micsandre.

nici nu mai pot umbla printre hiene.
probabil le-a venit miros de amoarte
surâde blând un fir de busuioc,

şi mă hrănesc tăcând din Sfânta Carte.

înlocuiesc cu post şi rugăciune
soldaţii disperării mele crunte,
ce-mi sapă riduri fără de ruşine,
pe inima zdrobită şi pe frunte.

eu nu mi-am îngropat iubirea Doamne Sfinte,
în solul ca o falcă de felină,
din ea deja se-nfruptă viermii lacomi,
iar mâna mea cea dreaptă Ţi se închină.

autor,  Adelina Fleva

O poezie pe zi

Ce sus te duci, iarăşi cu teamă,

mă închizi în anotimpuri,

cu plăcere când te -arunci

iar jos mă uiți şi îmi explici

că sus e prea departe,

mâine poate, poate să te-ncui.

Hai, vino şi te varsă în cupele din casă,

să soarbă anotimpul iar din noi,

să stăm în fructe coapte,

de ore aruncate

şi timpul să ne uite pe-amândoi.

(Ioan Mateiciuc, open de dor, Ed. Alexandria, Suceav, 2012)

O poezie pe zi

Nu sperii tăcerea

Cu gândul tău rostit

Tare.

Ea a rămas aceeaşi

De la început.

Numai zgomotele

Şi-au mărit neamul

La dimensiuni

 Cosmice.

Totul e

Să nu le auzi,

Dar nici să nu te

Sperii

De tăcerea oarbă

Din peşteră.

(Adrian Voica, Demolarea Catedralei, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2012)

O poezie pe zi

Pătrund în Catedrală: nicăieri

Nu-i o privelişte cu ieri.

E numai clipa:

Argintată-n toate,

Ca o idee reciclând păcate.

În orice colţ m-aş furişa

Dau peste oglindirea ta,

Săpată în tăceri diforme

Cu rătăciri în mii de forme.

O, rimă, una dintre ele,

Săpată-n gândurile mele!

(Adrian Voica, Demolarea Catedralei, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2012)