O poezie pe zi

O poezie pe zi

Te chem să
înţelegi
cum cuvintele încep să se nască
încă din priviri
se aşează ca pruncii cuminţi
fiecare în legănul lui
şi cresc câte puţin ceas cu ceas
ne însoţesc şi ne amintesc că suntem
vinovaţi de naşterea lor
când suntem singuri
şi cînd suntem bătrâni

adeseori încep să se nască
în privirile noastre
curgând prin albia din lacrimă
dinspre alte izvoare cuvinte
care au însoţit cândva un înaintaş
neînscris în ceaslov

atunci glasul tău
nu mă lasă să mă sting
mă strigă
îmi luceşte în noapte
o stea în scorbura unui gând

deschide sub pleoape
începutul cuvintelor şi vei simţi
cum împrejmuiesc cu două braţe
ca un gard
cei ce au fost pe cei ce vor veni

mă chemi să gust

cuvintele coapte precum fructele

O poezie pe zi

Aici, este un timp şi un loc
Unde nimeni nu întreabă
De casa sufletului

I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperişul?
Camera de primit oaspeţi
În jilţurile înserării
La rotunda masă
A ducerii în întrebare şi uimiri
Se mai deschide?

autor, Elena Armenescu

O poezie pe zi

1

Între pietre şi cer

curmale dulci

cochilii pentru soare.

2

Munţi sparţi

Soare fanatic

umbre de imam

3

Fără cuvânt

nici o pasăre

doar pietre uriaşe

povârnite

în oala deşertului.

Meteoriţi rătăciţi

ţin în gură

începuturile.

autor, Camelia Radu

O poezie pe zi

Aud cântec, tată

Descântec aruncat

Blestem pe pamânt viu

Când încruntat vorbeşti

“Să nu ai pace, zâmbet, fericire

Să urmezi tristeţea oriunde ai păşi

Să vezi negru, îmbrăcat în fire

Ochi umezi putreziţi în pustiu”

Copil trist, îngenuncheat priveşti

Ochii blestemând

Lumea ta - cea de rând

Când şi tatăl a uitat că-i fiu.

Autor, Dănuţ Rotaru