O poezie pe zi

zburdă apăsat / apucată
blândă și cu razele pe coapse / sâni
încât străinii întorc visele / iluziile
ca aurolacii albind pungă plină de brom / vene

vagaboanda coboară nemurirea noastră
trasează pacea mondială
ca şi cum ar desena clipe de extaz
schimbând culorile care dirijează norii

vecinii obişnuiţi
nervoşi şi experimentaţi
simt sânii ei două lumânări

logic că trec şi eu pe sub fustă
îmi ridic privirea veștejită
sărut gambele şi zilele de mâine
trag un fum adânc în piept
şi rămân îndrăgostit

negăsindu-mi viață pierdută / netrăită
simt ignoranța cum se pierde sub toc / fustă
ca un minut / tic-tac / viața.

autor, Marian Dragomir