O poezie pe zi

O poezie pe zi

te văd

așa frumoasă te văd

privindu-te femeie

mă descalț de cuvinte

la ușa inimii tale

pășind desculț prin tine

și uite așa îmi vine

să alerg prin vene să-ți curg

să mă simți

să mă simți din cap și până în vârful degetelor

tălpilor tale descălțate

de cuvinte

la ușa inimii mele

când pășești prin mine

desculță

și nu-i așa

că-ți vine s-alergi prin vene să-mi curgi

să te simt

să te simt din cap și până în vârful degetelor

tălpilor mele

desculțe... 

autor, George Gâtlan

desen, Camelia Radu

O poezie pe zi

poetului basist, Victor Potra, cu dragoste de toamna

Toamna, iubitul meu din liceu
obişnuia să aprindă focul în sobă şi să deschidă fereastra.
Cu gesturi ritualice, alegea un vinil şi potrivea dintr-un potenţiometru 
sunetul în boxele ca nişte sicrie negre, verticale. 
De afara venea miros de frunze uscate, picaturi de ploaie se topeau în aer 
fără să atingă pervazul. 
Ascultam Led Zeppelin şi cel mai mult ne plăceau intervenţiile basistului
erau mereu contra.

Iubitul meu din liceu fuma Carpaţi 
şi avea colţurile gurii mereu ridicate a zîmbet iar toamna
povestea sau îşi povestea despre vremuri în care
bunicul său trecea Dunărea la Măcin cu sania
pe gheaţa groasă.
Erau vremuri grele, spunea el, dar cîteva lucruri erau sigure:
prietenia, femeia ta şi gheaţa de pe Dunăre.
Azi, mai spunea, nici corzi Fender nu mai găseşti
decăt pe sub mână. 
Dunărea nu mai ştie să îngheţe, curge placidă şi înşelătoare
murdărită încă de la naştere, iar prietenii sunt în armată
culeg porumbul în Insula Mare,
acolo unde altădată pluteau egrete şi berze cu cioc de rubin.

Iubitul meu din liceu ascultă toamna Led Zeppelin
şi e singur.

autor, Camelia Radu

O poezie pe zi

        poetului Adrian Suciu, azi,

Sunt apa spartă
trecând indecisă din forma perfectă de fulg
în cea lichidă, experimentală,
de parcă ar îmbătrâni şi ar uita mesajul menirii.

Când mă acoperi cu vers
furia ramâne dincolo, estompată, la fel şi scrâşnetul
pietrelor sub bocanci.

Tu îmi dai forma ideală, iar eu o cred
şi prin credinţă mântuiesc visele de ispita deformării.

Afară este doar imaginaţie, cădere din vis, 
destrămare, 
secundele îşi freacă spinările de lumea supusă.
Acolo se întampla totul invers
în timp ce noi adormim înserarea. 

Suntem prea sus pentru a fi văzuţi,
aşa că răsfoim pe îndelete...

autor, Camelia Radu

O poezie pe zi

ah, dulce amânare a făptuirii
când rătăcite-s trupuri în hamace
şi alte noi chemări nu le dau pace
cu îmbieri să vină, să se joace,
să fie la-nceput de lume mirii
răpiţi de ierburi afrodiziace.