Written by Iuliana Radu Saturday, 10 November 2012 18:48
povestea asta e conștiența mea
- acele de seringă m-au uitat -
astăzi lacrimile mele au căzut în zadar
ca și cum ai face la toaletă
întreaga-mi putere a luat țeapă
ba de la ceaușescu ba de la șefii literaturii române
ba de la prieteni ba de la cei ce-mi erau împotrivă.
există și alții ce spun că sunt un mare poet
ei așteaptă la capătul drumului să le semnez acte
să fie siguri că am murit și-mi pot valorifica opera
după regula de basm a zilelor noastre.
nu te poți pune contra acestora
îți vor supraviețui
vor face din cuvintele tale aliment nutritiv pentru ei
și copiii lor.
fac tot ce se poate face
public în reviste scot cărți de poezii și de proză
merg la TV și la radio
mă arăt prin locuri prin care trebuie să fiu văzut.
pentru ei, cei ce mă vor vinde.
paharul s-a umplut
closetul s-a închis.
cineva rostește:
„acesta este trupul meu – acesta este sângele meu”
Autor, Ştefan Doru Dăncuş
Written by Iuliana Radu Tuesday, 06 November 2012 20:26
Dacă aş fi acea frunză din zămbetul tău
aurind dimineţile toamnei cu o cădere
dacă aş fi atât de frumoasă
precum o desprindere
dacă aş fi doar vederea zilei de azi
privirile noastre s-ar întâlni
într-o lacrimă unică
friguroasă
lumina în care te înfăşor
e umbra unui pod
sub care aţipeşte fuga.
autor, Camelia Radu
Written by Iuliana Radu Monday, 05 November 2012 22:12
nu e tristeţe
nici zgomot asurzitor
nu e seninătate la braţul ei
nici râset în cascade
nu se văd vâste alergând
pe chipu-i de zeiţă
sufletul nu-i este tânăr
şi nici nu poate fi uitat
nimic nu răsare în umbră
nu-i nici-o trădare găsită
nimic nu e prins în căldură
nici lacrimi, nici ţărm, nici cocori
nici şarpele nu mai trece
nici zvonuri nu mai vuiesc
nimic nu mai cade în ceaţa cristal
nici somn, nici retrageri, nici sunet de paşi
nimic nu mai este,
doar EA
autor, Marian Marchidanu
Written by Iuliana Radu Monday, 05 November 2012 18:21
/ visul /
/ salutări oamenilor /
sunt (inter)conectat de trei ani cu versul
l-am tradus cu ajutorul unui vibrator
o unică grosolănie
a inteligenței ce mă părăsește
poemul nu are rușine
dar vorbește pe la sesiuni de comunicare
zâmbesc permanent prin el cu cei ce întreabă
/ce vrei să zici /
sufletul a fost mereu schimbat
în materialele precedente vorbite
am revenit la distorsiunea actuală
cu care am recoltat
zeama de varză de prin ogorul visului
vedeți linkul de voi
dați click pentru vastul intelect
sunteți pătrunși de mentalul unei românii
ce comandă o zi împlinită
cu persoane receptive
autor, Marian Dragomir
Written by Iuliana Radu Friday, 02 November 2012 07:22
dacă trupu-i de închiriat,
the chief, închide şi tu ochii
precum în românia,
nu mă trata de neamţ sau japonez,
Page 23 of 40
