O poezie pe zi

pe spinarea unui struţ eu te-am colindat
de la tălpi înspre creştet. de la nord la sud

pe gleznele tale am poposit şi am cântat la frunză,
Dumnezeu mi-era haina de gală, iar sângele tău mă aplauda.
o noapte fără culoare am trăit între absenţele tale.
am alungat zorii de şapte ori până mi-am făcut curaj
să pornesc înspre pântec .
între icoane mi-am sădit rădacinile în timp ce inima mea
îşi făcea cafeaua (aceeaşi cafea cu sare dulce-amară)
la umbra nesomnului tău .

şapte vieţi şi încă o viaţă m-ai colindat iubitul meu
dar abia dupa moarte ţi-am găsit creştetul.
tocmai înverzise iar eu miroseam a nuc şi a toamnă întreruptă.

autor, Adelina Fleva