Saturday, August 08, 2020
   
Text Size

O poezie pe zi

Te aştept

O poezie pe zi

Te aştept cu fiecare lacrimă

Care mă-ntreabă stingher:

Unde ai plecat?

Ai fost un vis?

Un iluzoriu minut de iubit?

Unde te-ai ascuns?

Sub faldurile fricii? Neiertării?

Ce te-a îndemnat s-apuci grăbit

Pe-un drum ştiut, călătorit, dar nedorit?

Când ştii că sufletu-ţi străbate

Şi constelaţii şi mai departe...?

De ce în fugă ai uitat,

Ca pe un colţ de stâncă ai sărutat

Sufletu-mi plin de viaţă,

Spre tine adunat?

 

În răsărit pictat cu apă,

Cu nor, cu val şi sidefii scântei,

Pasul prin zare-mi-numără clipele-n

Care - n fior de dorinţă, de trup arzător,

Cu toată fiinţa, spre tine, cu dor,

Tandră o lume îţi făuream.

 

Te caut în zări,

Cu priviri pierdute în mări....

Picioarele-mi lunecă slab,

În nisipul ce - adună de veac,

Dureri, lacrimi, temeri...

Şi-ncerc să-mi răspund, greoi,

Ce-a fost?

Sărut?

Sau doar un plânset surd de-apoi?

Ce-a fost?

Fior?

Sau groaza despărţirii,

A neiubirii ,

Sortite ca-n fiece minut cu tine

Să se transforme în uitare...?!

 

Trăiesc.... murind cu tine -n gând

Şi mor...trăind pe veci,

Alături de tine...

Nedespărţiţi, decât în ...

Cuvânt.

 

Din volumul DHARMA

 Autor, Nicoleta Ştefan

 

Portret abia schiţat

O poezie pe zi

Visător
aproape fericit
printre buzele strânse
schiţez un zâmbet
în soarele refuzat.

Cu nasul spart
ochii închişi 
obrajii mângâiaţi de vântul proaspăt
părăsesc incinta.

În spate eternitatea
în faţă viaţa

îndrăznesc...

Poarta grea de oţel mă izbeşte 
printre hohote de râs gardianul strigă:
- Un şut în fund e un pas înainte
Cară-te!

Mă ridic în praf şi plec.

 

autor, Mărchidanu Marian

 

   

Muscat

O poezie pe zi

kami59Şeherezada s-a refugiat în clinchetul vitrinelor
între sacii cu mirodenii, nestemate şi flori,
printre mătăsuri, 
brăţări dospite în aur, tămâie, rodii, curmale,
nisip şi zvon de wady.
Acoperindu-şi umerii de sidef
cu şaluri moi,
ţesute din ploaia unei singure zile,
lănă fina, parfum Amouage
rădăcini de stele

Şeherezada priveşte din ochiul cuferelor
din risipite culori
pe care paznicul cerului nu le poate cuprinde.
Atinge faldurile serii
cu degete licoroase de agat
topeşte lumina peste creştetul lumii.

Şeherezada  pluteşte prin cafenele încrustate în lemn

de santal
dansează prin labirintul bazar,
aprinde lampa lui Aladin 
pe fiecare munte.

Nimeni nu ştie unde începe povestea
unde este capătul ei
doar prinţul destinului îi caută visul
îndrăgostit.

De la dreapta la stânga,
în abaya de şoapte, Şeherezada
lasă înscrisuri pe plaja de vest
a Mării Arabiei.

din volumul "Peisaje din Oman", autor Camelia Iuliana Radu

Grafica aparţine autoarei

   

Page 40 of 40