Written by Iuliana Radu Thursday, 11 October 2012 08:34
Mai vine îngerul sau nu?
Multe se pot pârgui şi împlini în necesitatea
iluziei de a se ridica de sub vălul obosit
de oţel înţelegerii neînţelegător, hotărârii
nehotărât: binefacerea vrea şi chiar ne uită
să fie uitarea potrivită pentru epoca noastră
nici n-am putea exista fără ea.
Din păcate păcătuim.
Şi la o analiză atentă a vechilor păcate
(pe timpul bolii ai îmbelşugate ceasuri pentru asta),
ajungi la concluzia fatidică, dar normală
că existenţa ta a fost făurită din teribile
rateuri, din acel "n-a fost să fie".
Scrii încet, ca şi cum te-ai sprijini de ceva invizibil.
Ca şi cum ţi-ai înmâna mâinile curcubeului monocrom
ca şi cum ţi-ai întinde singur o cursă imbatabilă
ca şi cum n-ai vrea să mai trăieşti şi i-ai găsi
în teaca inimii stiletului proptit în uşă
locul favorit; locul dichis justiţiar.
Fiinţe gracile bântuie prin atelierul meu -
sumbru apartament plin de anxietate grea.
Ce-o fereşte de întinerire, bătrâna pictoriţă -
Bombonica, e tocmai faptul că s-a stins la timp
şi-a fost îngropată în comuna oglinzilor.
Repezi mişcări, uşor virgine, ca şi cum ar răsfoi
o femeie ieftină dar jucăuşă, numeroasele uleiuri
neterminate, coasa angoaselor expresioniste.
Sfâşiere, extaz, înflăcărare neagră, tumult, culoare
albastră ceruleum, izbăvitoare jucând pe pânza sa.
Pe un vag fundal echilibrul, băsmind de-o iederă
ilustrează dublura roşie, cea verde doar eboşă.
Ci imprevizibilul răzvrătirii, o luptă incertă
cu scorul scobit în lemnul bustului gimnast.
Mai vine îngerul sau nu?
Dă năvală întunericul alb.
Lumea se restituie sieşi în perspective tulburi.
autor, Filip Kollo
