O poezie pe zi

astăzi ai plâns

ai nimerit cu fruntea în umbra lunii

acolo pândea foamea

pe care o ţinusei în lanţ.

Se rostogoleau bucaţi de intuneric

cădeau

eliberând linii de forţă

drumul creştea spart din cuiburile

împotrivirii noastre

toamna sângera tăciuni

agoniza

am tăcut

îmbrobodită în liniştea de cenuşă

pe dedesubt treceau oameni

apăsau cerul cu privirea

cămaşa udă a nopţii pătată de curcubeul stingher

îi orbea

ai venit şi ai plâns

un vaier de munte lovit la rădăcină

urca

până a despicat neînţelegerea

pentru că vezi, eram prea sus,

doi,

sus, mult prea sus.

autor, Camelia Radu