Written by Iuliana Radu Tuesday, 14 August 2012 11:08
De multe ori simplitatea este confundată cu accesibilitatea, deşi prin lume a trecut Brâncuşi. Seninătatea pare naivitate, chiar dacă majoritatea au citit Micul Prinţ. Armonia frizează banalul. Mai citeşte cineva Eminescu? Între excentric şi rafinat mai repede sare în ochi primul.
Şocantul şi senzaţionalul ţin loc de emoţie, iar filmele violente sau de suspans sunt preferate teatrului, cititului. Este prea complicat să mai gândeşti şi după ce ai ieşit din sală, să te laşi în voia unei idei pe care ai vrea să o înţelegi.
Chiar ochii care privesc sunt dresaţi să aleagă ceea ce trezeşte senzaţia şi nu ceea ce îndeamnă spre asumarea unei idei. Ce bine că există postere şi reclame! Acurateţea a devenit simplism.
S-au întors unii din Franţa sau din Spania şi, după ce au trecut prin diverse muzee, povesteau că ramele sunt mai interesante, mai scumpe decât pictura. Fastul, bogăţia, complicarea motivelor, ceea ce ia ochii induce aprecierea de valoros. Până la urmă, valoarea artistică este fals asimilată valorii istorice, valorii materiale, deşi creativitatea este altceva.
Jocul, descoperirea, trăirea, emoţia sunt valori omeneşti care au uneori un suport fragil: un petec de hârtie, uneori doar o privire sau un gest.
Autor, Camelia Iuliana Radu