Sunday, May 26, 2024
   
Text Size

Viaţa ca o artă

Si iata-te devenit propria ta profetie

Viaţa ca o artă

article-0-143d544a000005dc-490-964x710Ne amintim cu totii de Metamorfozele lui Ovidiu in care sculptorul cipriot, printul Pygmalion, a vrut sa creeze o sculptura a femeii ideale. Rezultatul, pe nume Galateea, a fost atat de frumos incat Pygmalion s-a indragostit de propria sculptura. El s-a rugat zeitei Venus sa-i dea viata Galateei iar in final aceasta i-a indeplinit dorinta. Ghiciti ce: Pygmalion si Galateea au trait fericiti pana la adanci batraneti. Ei, cam asa e si cu profetiile noastre – ceea ce gandim, spunem sau facem despre noi si viitorul nostru.

Acelasi lucru e si cu profetiile celorlalti despre noi: daca o persoana crede despre noi ca suntem prosti, se va purta cu noi ca atare. Daca crede ca suntem destepti, de-asemenea. Daca suntem tratati ca prosti, destepti, sau oricum altcumva, ne vom comporta si vom deveni ca atare. Nu mai intram in istoricul studiilor pe aceasta tema, cele mai vadite fiind cele legate de scoala si copii. Ii spune si efectul Pygmalion.

Cum anume gandurile si asteptarile noastre si ale celorlalti creeaza probleme in viata

E clar deja ca asteptarile grupului sunt cel mai puternic predictor pentru viitorul unei persoane.Convingerile negative par sa prezica comportamente negative (sau probleme in viata). In mod surprinzator, unii psihologi au ajuns la concluzia ca nu si convingerile pozitive sunt in mod necesar predictori pentru evenimente pozitive.

In alte cuvinte, ceea ce crezi ca se va intampla, chiar se va intampla deoarece vei actiona in mod subconstient si constient in asa fel incat lucrurile se vor intampla.

Cum functioneaza de fapt?

Daca ai un gand negativ (de exemplu ca sotul tau te va insela), s-ar putea sa ajungi chiar sa creezi problema (de exemplu sa incepi sa banuiesti ca te inseala). Sunt mai multe posibilitati sa ajungi la implinirea acestei profetii. E posibil ca inainte sa va casatoriti el sa fi inselat – pe tine sau pe altcineva. Sau poate ca a incheiat o relatie pentru a fi cu tine. Sau poate ca nu e nimic legat de el – ci de propria ta lipsa de incredere sau frica de intimitate.

Oricare ar fi motivul convingerilor tale negative, actiunile tale ar putea sa-l faca sa te insele. Mai concret, s-ar putea sa-l tratezi fara incredere, cu suspiciuni… iar el va trai cu gandurile si asteptarile tale negative raportate la comportamentul lui. Daca vei refuza sa-l crezi atunci cand iti spune adevarul, el nu va gasi niciun motiv sa fie onest. Asteptarile tale iti creeaza viitorul.

 

SERGIU TAMAS, 

http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/si-iata-te-devenit-propria-ta-profetie/

 

Creierul uman are propriul „detector” al ironiei

Viaţa ca o artă


creier-umanDiscutând despre o anumită regiune din creier, numită "reţeaua ToM", oamenii de ştiinţă din Franţa au declarat: "Am reuşit să demonstrăm că reţeaua ToM devine activă atunci când persoana înţelege ironia verbală"
.

În studiu, oamenii de ştiinţă au pregătit scurte povestiri scrise, fiecare dintre ele având două versiuni. Ambele versiuni conţineau o propoziţie care putea fi citită atât ad litteram, cât şi ironic, în funcţie de contextul stabilit pe parcursul poveştii. Aşa cum se aşteptau specialiştii, reţeaua ToM devenea mai activă la cei 20 de participanţi supuşi studiului, atunci când propoziţia avea un înţeles ironic, decât atunci când ea era luată ad litteram.

ToM înseamnă "teoria minţii", o noţiune care se referă la faptul că noi atribuim credinţe, intenţii şi emoţii unor oameni cu care interacţionăm. Cu alte cuvinte, dezvoltăm o teorie de care nu suntem neapărat conştienţi, dar care ne ajută să interpretăm lucrurile pe care le spun ceilalţi. Reţeaua ToM este un ansamblu format din mai multe regiuni ale creierului (joncţiunea temporo-parietală dreaptă şi stângă, cortexul prefrontal medial şi precuneus) şi ea poate juca un rol esenţial în construcţia acestor teorii.

Studiul demonstrează că reţeaua este direct implicată în procesele de înţelegere a ironiei şi, în sens mai larg, în capacitatea de a pricepe limbajul uman, cu nuanţele sale complexe, dincolo de înţelesul literal al cuvintelor.

Sursa: Science Daily

   

Ce este o MEMĂ? Sau cum ne punem singuri piedici

Viaţa ca o artă

5me6NDintr-o perspectivă evoluţionistă, nu ne deosebim prea mult de oamenii care trăiau în vremurile străvechi. Se poate să deţinem calculatoare, avioane și uscătoare de păr, dar felul în care gândim și în care ne comportăm nu s-a schimbat prea mult.

Încă suntem în mod esenţial încorsetaţi în aceleași costume biologice rigide, ca de cosmonaut, gata să reacţionăm și să procesăm informaţii în moduri primitive, adesea previzibile. Încă mai ducem războaie împotriva altor triburi și ne mai furăm unul altuia perechea, acumulăm și mâncăm mai mult decât ne trebuie. Ne amăgim că avem la dispoziţie o cantitate inepuizabilă de apă potabilă, de aer nepoluat și de copaci pe care îi putem tăia.

Și încă avem nevoie de credinţe și de cunoștinţe pentru a prospera. Dar cum ne împiedicăatitudinea noastră să mergem mai departe? Răspunsul poate fi descoperit într-un cuvânt simplu: memă.

O memă este orice informaţie, gând, sentiment sau comportament acceptat pe scară largă. Pot fi meme bunul-simţ, tradiţiile, teoriile, preferinţele și chiar sloganurile. „Nu băga degetele în priză!“ este o memă și tot o memă este și atunci când frecăm câteva vreascuri să aprindem focul. Chiar și Macarena, SMS-urile, iar în Midwest, obiceiul de a ne umple baia cu apă când necazurile nu ne dau pace sunt, de asemenea, meme. O memă poate fi o toană trecătoare, care durează o săptămână sau o poveste inventată de femei la șezătoare și care durează de secole.

Unele meme sunt reale, în timp ce altele sunt false. Unele sunt ușor de sesizat, în timp ce altele sunt destul de elaborate. Iar unele meme sunt utile, în timp ce altele, cum ar fi rasismul, provoacă multă suferinţă.

De curând, nepotul meu de cinci ani a reușit să-mi amintească de perenitatea memelor, când l-am dus la piscina din cartier. „Buni“, m-a atenţionat el, „stai pe trepte pentru că ai mâncat un sandvici. Acum trebuie să te odihnești.“ Are doar cinci ani și deja reproduce cu precizie o inexactitate. „Să aștepţi o oră după ce ai mâncat și abia după aceea să mergi să înoţi“ este o memă care a fost transmisă cu fidelitate de la o generaţie la alta timp de mai bine de un secol, chiar dacă mitul că „o să ai crampe“ după ce ai mâncat și riști să te îneci a fost în mod știinţific demontat de specialiști.Însă acest lucru nu a împiedicat ca informaţia să fie transmisă mai departe, ca și cum ar fi fost un sfat vital pentru a supravieţui.

VICTOR, EDITURA TREI

http://www.rebeccadcosta.com/author

   

24 de moduri “corecte” de a te relaxa

Viaţa ca o artă

 

SDC14504Insist pe cuvantul “corecte” dintr-un motiv foarte simplu!

Sunt mult prea multe moduri “incorecte” de a te relaxa! Aici intra activitati din categoria mancat la TV, fumat, luat calmante, etc. Si daca te intrebi de ce as aborda acest topic pe un blog care vorbeste despre productivitate, motivul este urmatorul:

Relaxarea nu este un moft sau un capriciu, este o necesitate pentru productivitate! Doar masinile automate pot fi productive 24h din 24h fara pauza! Tot ce e viu, inclusiv tu, necesita pauze de reincarcare! Nu poti fi productiv 24h de ore pe zi si apoi sa traiesti si sa mai si povestesti despre asta  “Sa tragi de tine” zile la rand poate da “bine” in ochii sefului sau ai colegiilor… asta pana cand devii epuizat, deshidratat, coplesit si cu un nivel de irascibilitate atat de mare, incat esti gata sa bati pe cineva daca te supara… Cu totii am avut astfel de momente… Dar stii care este partea cea mai trista?… In acest proces de “renuntare la sine” devii alt om… si nu in sensul bun! Si atunci care e solutia? Solutia este sa te asiguri ca iti iei doza de relaxare intr-un mod “corect”. Si cum poti face acest lucru?

   

Astăzi mă gândesc la frumuseţe

Viaţa ca o artă

Picdump - 170112 - 028Astăzi mă gândesc la frumuseţe, deoarece, pe toate căile şi toate modurile, pare a fi etichetată atât de bizar, deşi existenţa ei în lume presupune şi efort, şi mister. Fie că este vorba de natură, de cultura umană sau de atitudine, frumuseţea cuprinde migală, răbdare şi mister. O petală de floare pare a găsi proporţia ideală între formă şi culoare, postură, ritm, îmbinări de sugestii şi eficienţă. La fel şi un vers bine scris, o pagină de proză, un cântec sau un peisaj. parcă s-au adunat mii de ingineri, de arhiotecti li designeri, de artişti, pentru a o crea. Dar totul râmâne ascuns, tainic, noi nu vedem decât rezultatul care doar se arata , sfios. 

Cu toate acestea, azi, frumuseţii i se spune adesea banalitate, dulcegărie, aspect neimportant. Dintre milioanele de reprezentări avem tendinţa să alegem straniul, bizarul, durerosul, tăişul, agresivitatea, deşi, niciunul din aceste aspecte nu presupun muncă, răbdare, bun simţ sau profunzime. Este adevărat că la celalat pol, a fi de o facilă frumuseţe ar însemna mai degrabă o foame de reputaţie răsplîtită promt, dar efemer. 

Frumuseţea care uimeşte are în ea o simplitate dezarmantă, fiind totuşi rodul unei selectari atente, avizate, experimentate sau cel puţin o sinceritate totală, prea puţin exersată azi, într-o lume a strategiilor de tot felul. Totuşi, nu pot să nu observ efectul spontan, total şi vindecător al frumuseţii în viaţa noastră. Fie că este vorba de prezenţa unui om frumos, fie că ar fi vorba despre o floare, un peisaj sau o opera de arta, ceea ce incorporează frumuseţe inspiră, motivează, energizează, pune aripi sufletului obosit. 

Medicul fără arginţi este frumuseţea, iar pentru a o descoperi pe cea autentică este suficient să ne ascultăm reacţiile emoţionale prompte ce succed apariţia frumuseţii.

   

Page 26 of 29