Monday, November 20, 2017
   
Text Size

Viaţa ca o artă

Între rigoare şi creaţie

Viaţa ca o artă


546996 521369441206835 2024285586 nNu ştiu cât de ciudată vi se va părea asocierea mea, dar scrierile lui Freud îmi aduc aminte mai mereu de romanele lui Thomas Mann. Stilul organizat, limpezimea redării ideilor, reluarea lor din timp în timp, cu scopul de a fixa informaţiile şi pentru a descrie noi aspecte ale aceleiaşi afirmaţii, rigoarea şi siguranţa de sine. După ce ai sfârşit o lectură, rămâi cu o puternică impresie de stabilitate, de parcă ai fi contemplat o frescă din quattrocento florentin.

Apoi citeşti Jung şi intri parcă în eternitate... Psihicul nu mai este o formaţiune personală, datorată unei evoluţii biologice, moştenită genetic, rod al adaptării la mediu, în care până şi spiritualitatea este o variabilă determinată de evoluţie, ci este o portiţă către eternitate şi obiectiv, ale cărei legi încercăm mai degrabă să le surprindem decât să le determinăm.

Citind Jung te redescoperi în propriile frământări, confuzii şi revelaţii, aproape ad literam. Deşi povestea este alta, schema pare aceeaşi, psihicul fiind o deschidere către existenţa aproape palpabilă a conceptelor.

Sentimentul meu a fost acela că Freud descrie omul concret, pe când Jung vorbeşte despre omul cultural, despre acel om care se uimeşte pe sine, părând mereu zămislit din idee şi nu din pântec. Freud a ales o paradigmă care îi era lui însuşi inteligibilă şi coerentă, pe când Jung a lăsat loc şi pentru ideile altora, pentru creativitate. Teoria lui Jung pare un atelier în care te poţi instala şi, dacă îţi place, continui în stil propriu să îţi exersezi ideile.

Două locuri: Luvru şi atelierul lui Brâncuşi, instruirea şi regăsirea de sine, prin starea de atelier, prin atingerea acelor piese-idei neterminate; a schiţelor, a sfărâmăturilor uitate pe o masă de şlefuit. Alternanţa între rigoare şi creaţie.

Autor, Camelia Radu

 

Premiza longevităţii unui cuplu

Viaţa ca o artă

 306261 10150778055512629 1664661154 nSchimbările sociale actuale sunt analizate de obicei doar din punct de vedere economic şi al posibilităţilor pe care le deschid – sau închid – la nivelul adaptării în societate, faţă de contextul actual al locurilor de muncă sau al nivelului de trai. Influenţa lor faţă de mentalităţi şi educaţie este şi ea uneori analizată. Cu toate acestea, viaţa de zi cu zi este şi ea afectată de schimbare, în cele mai intime resorturi. Formarea cuplurilor depinde în mare măsură atât de educaţie, cât şi de noile mentalităţi, pentru că ele creează modele de supravieţuire, de armonizare în viaţă, de longevitate în cuplu şi, până la urmă, modele ale fericirii.

Dacă tinerii de ieri aşteptau de la partenerii lor doar o viitoare relaţie conjugală armonioasă, având ca ideal o familie longevivă şi un statut social comod, cei de azi doresc mai mult. Pe tinerii de azi nu îi impresionează prea tare formalismul în căsnicie, care, din punctul lor de vedere, nu aduce decât constrângere, preferând să fie realişti şi să trăiască mai mult şi mai intens, în defavoarea semnăturilor şi a angajamentelor formale. Pe lângă sentimentele exprimate direct şi fără prejudecăţi, ei mai vor şi un nivel ridicat de comunicare şi mai ales pasiuni comune. Ei sunt cei care înţeleg şi împărtăşesc idealuri şi vise, carieră, făcând echipă în soluţionarea problemelor.

Actualmente, bucuriile romantice sunt alături de cele provenite din satisfacţia profesională. Viaţa s-a schimbat, opţiunile şi ele, modelul de partener fiind sensibil diferit de cel de ieri. Astăzi, pasiunile comune creează premiza longevităţii unui cuplu.

autor, Camelia Radu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

Hrăniţi-vă cu lumină!

Viaţa ca o artă

 
 
71502 478855225499219 1371417686 nDimineaţa, când priviţi rãsãritul Soarelui, gândiţi-vã cã aceste raze ce ajung pânã la voi sunt nişte creaturi vii care vã pot ajuta sã vã rezolvaţi problemele zilei. Dar numai pe cele ale zilei în curs, nu şi pe cele ale zilei urmãtoare. A doua zi, trebuie din nou sã le consultaţi, şi tot numai pentru o zi. Aceste entitãţi nu vã vor rãspunde niciodatã pentru douã sau trei zile înainte. Ele vor spune: „Este inutil sã vã aprovizionaţi mai mult de o zi. Mâine, când veţi reveni, vã vom rãspunde.”
 
În fiecare zi ne hrãnim şi nu ne facem în stomac provizii pentru o sãptãmânã, ci doar pentru ziua în curs, iar a doua zi reîncepem. La fel stau lucrurile şi cu lumina, deoarece lumina este o hranã ce trebuie sã o absorbim şi sã o digerãm zilnic, ca sã se transforme în noi în sentimente, în gânduri, în  inspiraţii... De ce nu avem faţã de luminã aceeaşi logicã ca în cazul hranei?"
 
PS. Mai are un avantaj URIAŞ - oricât de multă Lumină am mânca în fiecare zi, un lucru e sigur: nu riscâm să devenim supraponderali!!!
 
Mihăiţă Peptanariu
   

Între ieri şi mâine

Viaţa ca o artă


image002După Revoluţia din 1989 s-a spus, cu diverse prilejuri şi de către diverşi analişti, că în urma comunismului ce a durat 50 de ani în România a rămas o naţie traumatizată, educată să fie obedientă şi să nu aibă sensul propriei valori. Mizându-se pe lipsa de reacţie imediată, unii au făcut bani. Majoritatea se descurcă cum poate, printre legile parţial juste, parţial aplicate, parţiale de felul lor. Deja se vorbeşte despre miliardarii României, semn al prosperităţii pe meleagurile mioritice.

De sănătatea acestui popor nu a dat nimeni încă semne că ar fi interesat. Partidele se repliază într-un joc în care naţiunea nu are loc. Omul obişnuit nu este luat în seamă. Mergându-se pe principiul sclavagist, care a funcţionat în cetăţile vechii Rome, „circ şi pâine pentru popor”, s-a asigurat un salariu minim pe economie de tot râsul, iar televiziunile şi posturile de radio au fost sufocate de măscărici, epoca manelelor cunoscând şi ea o afirmare fără precedent. Acesta este modelul educativ prezentat tinerilor; cine poate scapă, cine nu...

Cultura şi autenticul au rămas să lăcrimeze stinghere într-un colţ al ruşinii, arătat cu degetul unsuros al băutorilor de vodcă, etichetată ca o manifestare elitistă şi plicticoasă, bună de hărţuit şi de luat în răspăr.

Sfielnică, fără ripostă, arta s-a strecurat pe unde a putut, ştergându-şi obrajii înlăcrimaţi. Era obişnuită, din lungul ei drum prin istorie, cu suferinţa. Cei care au mizat pe sărăcie şi pe lipsa perspectivei consideră că deţinerea informaţiei înseamnă putere, banii creând oportunităţile necesare pentru a o avea. Ei au dreptatea lor, dar, dincolo de durerea unei societăţi ce sucombă sub privirile lor indiferente, mereu vor exista supravieţuitori. De te miri unde, vor apărea acei oameni care vor avea conştiinţa valorii şi a importanţei lor pentru sănătatea unei naţiuni. Poate că unii dintre ei încă nici nu s-au născut, iar pe alţii tocmai i-am salutat pe stradă.

 autor, Camelia Radu

   

Poezia, azi

Viaţa ca o artă

547108 424445807606828 1197086379 n

   

Page 10 of 33