O poezie pe zi

poetului basist, Victor Potra, cu dragoste de toamna

Toamna, iubitul meu din liceu
obişnuia să aprindă focul în sobă şi să deschidă fereastra.
Cu gesturi ritualice, alegea un vinil şi potrivea dintr-un potenţiometru 
sunetul în boxele ca nişte sicrie negre, verticale. 
De afara venea miros de frunze uscate, picaturi de ploaie se topeau în aer 
fără să atingă pervazul. 
Ascultam Led Zeppelin şi cel mai mult ne plăceau intervenţiile basistului
erau mereu contra.

Iubitul meu din liceu fuma Carpaţi 
şi avea colţurile gurii mereu ridicate a zîmbet iar toamna
povestea sau îşi povestea despre vremuri în care
bunicul său trecea Dunărea la Măcin cu sania
pe gheaţa groasă.
Erau vremuri grele, spunea el, dar cîteva lucruri erau sigure:
prietenia, femeia ta şi gheaţa de pe Dunăre.
Azi, mai spunea, nici corzi Fender nu mai găseşti
decăt pe sub mână. 
Dunărea nu mai ştie să îngheţe, curge placidă şi înşelătoare
murdărită încă de la naştere, iar prietenii sunt în armată
culeg porumbul în Insula Mare,
acolo unde altădată pluteau egrete şi berze cu cioc de rubin.

Iubitul meu din liceu ascultă toamna Led Zeppelin
şi e singur.

autor, Camelia Radu