O poezie pe zi

        poetului Adrian Suciu, azi,

Sunt apa spartă
trecând indecisă din forma perfectă de fulg
în cea lichidă, experimentală,
de parcă ar îmbătrâni şi ar uita mesajul menirii.

Când mă acoperi cu vers
furia ramâne dincolo, estompată, la fel şi scrâşnetul
pietrelor sub bocanci.

Tu îmi dai forma ideală, iar eu o cred
şi prin credinţă mântuiesc visele de ispita deformării.

Afară este doar imaginaţie, cădere din vis, 
destrămare, 
secundele îşi freacă spinările de lumea supusă.
Acolo se întampla totul invers
în timp ce noi adormim înserarea. 

Suntem prea sus pentru a fi văzuţi,
aşa că răsfoim pe îndelete...

autor, Camelia Radu