Written by Iuliana Radu Sunday, 02 December 2012 15:49
şi iarăşi mi-am vopsit trupul în verde
poate aşa voi încolţi din nou
mi-e moartea greu de suportat iubite
privesc spre voi, de-aicea, ca printr-un hublou.
mi-e veşnicia submarin iar peştii
la o ţigară îmi bârfesc dorinţa
de a-nverzi dar nu-i condamn căci noaptea orbitoare
mi-a întrerupt păcatul şi de trei ori mi-a luminat fiinţa.
atâta umezeală zace-n mine
şi-atâta mucegai mă copleşeşte
c-am început sa mă droghez de-o vreme
iar asta izbăvirea mi-o coseşte.
am învăţat să înot de plictiseală
printre epave mă strecor agilă
când ţi-am trimis aseară sms-ul
făceam un brass, iar tu mi-erai feştilă.
te chem în mine pofta mă sugrumă
la ştiri spuneau că vei muri probabil
te-aştept să-mi cureţi algele din plete
şi nu uita să vii cu-n dric acvatic, onorabil
(şi nu privi în urmă înspre oarba turmă care urlă)
de Adelina Fleva
Written by Iuliana Radu Friday, 30 November 2012 01:08
Am deschis ultima pagină
a trecerii tale
pe lângă casa mea, la ore fixe,
pe lângă gestul meu făcut din cap,
din aripi şi din pleoape,
am făcut trei paşi înapoi
pentru a te putea vedea,
pentru a te aduce aproape.
Dar tu ai închis în ochii tăi tot
şi te-ai dat sorţii de pomană.
Fereastra era departe de mine
şi nu te-am putut prinde.
(Ioan Mateiciuc , open de dor, Ed. Alexandria, Suceav, 2012)
Written by Iuliana Radu Thursday, 29 November 2012 04:55
pe pântece mi-a mai rămas parfumul tău,
aduce cu mirosul de pelin.
aş vrea spre carnea ta să mai închin,
un strop de vin şi vină şi plec cu Dumnezeu.
m-ai stors de sevă înger pătimaş
când gura ta de gura mea tu ţi-ai lipit,
să facem pauză de o cafea cu sare dulce
mi-ai zis atunci când tot apusul privea spre răsărit
(prin vene-mi trec deşeuri de-amintiri,
ruine de altare părăsite
se nasc şi pier în chinuri nesfârşite –
din ochi îmi curg frânturi de busuioc
şi nu mai am de mult nici o batistă
sunt a depresiei violonistă
arcuşul mi-e cioplit din nenoroc).
şi-aşa tu mă alungi spre alte neînţelese lumi,
acolo unde norii nu mai stau de veghe,
să mă înveţi a preanefericirii lege,
să fiu de-a pururi idealul viu şi transparent şi ireal al tău.
de Adelina Felva
Written by Iuliana Radu Tuesday, 27 November 2012 07:19
Fii om, mormântule!
Gălăgia îţi va amuţi
Religia ta e hrană pămantului
Gloria nu va veşnici.
Fii om, mormântule!
Lăcomia nu stinge setea,
Viteza nu întârzie timpul
Ipocrizia nu spală viaţa.
Fii om, mormântule!
Banii nu te vor urma
Răutatea, lacrimile vor apăsa
Grea îţi va fi marmura.
Fii om, mormântule!
Fierul nu te va-ngropa,
Ceasul cântă şi continuă
Vei rămâne doar: ”a avut”.
Fii om, copilul meu!
Eu am fost o frunză
Teama m-a ţinut închis
Lumea şi iubirea au ucis.
Fii om, cititorul meu!
Cât am fost deznădăjduit
Scrisul m-a iubit
Credinţa învrednicit.
Fii om, scriitorule!
Condeiul zgârie, neîmblânzit
Hidrargir de slove rătăcesc
Creierul creează,sufletul mai greu.
autor, DĂNUȚ ROTARU
Written by Iuliana Radu Saturday, 24 November 2012 20:06
într-o vreme îmi plăcea să adorm în biserica
construită între două femei de piatră
cu palmele încălţate în păduri întregi
de oglinzi în vârstă
şi ploua cu urlete
şi lăcrimau caloriferele
din lanurile cu îngeri sălbăticiţi
şi plângeau statuile în vrăbii
desconspiratele zboruri tandre
unde nu a rămas nimeni să aleagă
restul ochilor ciuguliţi de înălţimi
din acest motiv acord prioritate
primilor zece metri
de moarte dactilografiată
până la îmblânzire
autor, Daniel Dăian
Page 20 of 40
