Tuesday, June 03, 2025
   
Text Size

O poezie pe zi

A nins în copilărie cu mii de căzături în genunchi

O poezie pe zi

 

 

Întâi, ninsoarea

O auzim

Din gurile celor apropiaţi…

Întâi, ninsoarea

O dorim!

Întâi o visăm!

O copilărim

Căzând încet cum cade şi ea

Noi numai în genunchi!

Abia apoi, ninsoarea ninge!

După ce ni se topesc aşteptările

După ce ni se scutură gândurile uscate!

Pe strada albă-coală

Mă simt alb-cuvânt

Ecou-viitor

- Ce cuvânt eşti?

Ce cuvânt?

 

autor, Gelu Nicolae Ionescu 

 

cenaclu de taină

O poezie pe zi

 

într-o dimineaţă anonimă /

într-un anotimp incert /

la o masă sulemenită de o muşama

stilizată cu sărutări de ţigări

închipuind trandafiri sau ploşniţe /

crini sau coropişniţe /

gladiole sau urechelniţe /

 

la o masă ocultată de o muşama

plină de ifose şi fiţe

ca o prea adolescentă încă /

în această dimineaţă

- cu minuţie de diletant creionată -

aştept să-mi plouă în sticlă

numai ca să învăţ să înjur  /

sunt infirm / trebuie să mă afirm /

încerc să gândesc / îmbătrânesc /

îmi pot imagina orice altceva

în afară de persoana mea

aşezată printr-un destin

când pre când post festum /

 

la această masă  cu trandafiri

de muşama / sub acest tavan

cu muşte plictisite în loc de stele /

cu amiază în loc de apoteoză

- dacă trăiesc până la amiază -

îmbătrânesc şi nu îmi mai iubesc ochelarii /

 

aştept să-mi plouă în sticlă

din albastru verde să-mi devină părul /

din albă barba să-mi devină dalbă /

să-mi înflorească în ureche o nalbă /

aerul să-mi fie verde de Paris / galben de Pekin /

roşu de Moscova / albastru de Voroneţ /

 

la aceeaşi masă plictisit ca un băţ de chibrit

aşteptând un confrate să dea foc la cutie /

ca o hârtie într-un coş de hârtie /

o drosophilă pe buza abstinentului /

un port la marea Everest / un port money

pentru valută într-o zi de bancrută /

minunatul cuvânt din seif căruia i-am uitat

cifrul / i-am rătăcit cheia şi taina aştept /

aştept ea din sticlă să-mi  răsară

şi să-mi cadă lin la piept

 

ea din trestii să-mi răsară     

şi să-mi cadă lin la piept

pe aceeaşi masă cu frunzele

de urzică în loc de levănţică

aştept să mă întreb

şi frunza de ce pică ?

 

 autor, Martin Culcea

   

Solomonar, sortit să caut ape

O poezie pe zi

 

 

Solomonar, sortit să caut ape,
Acesta-i, poate, ultimul popas
Pe drumul şerpuit înspre Agape,
Când viaţa asta nu mă mai încape,
Nasc o fântână, ca un bunrămas
Şi las, menirea, altora, să sape.

Pe umeri port tot greul unei cape
Ce n-am pătat nici când mi-era mai greu,
Mă rog, la judecată, să mă scape
De portul ei, şi-n tremurat de pleoape,
Să nu mai fiu, iertat de Dumnezeu,
Solomonar, sortit să caut ape.

La cap de drum, fântâna asta-ţi las
Să o săruţi, pe buza de răcoare,
Inelul ei, un ort de parastas
Să-ţi fie, adormirea unui ceas
Zâmbind, spre întâlnirea viitoare,
Acesta-i, poate, ultimul popas.

O glossă ca un foşnet lung de clape,
La ultima fântână-ţi las, cu drag,
O filă de sfârşit a unei mape,
Rămasă tristă peste cozi de sape,
Ce îmi deschide poarta, peste prag,
Pe drumul şerpuit înspre Agape.

Nu vreau ca întunericul să-ngroape
Un trup ce-a ars slujind eternul foc,
Vreau, cu cenuşă, urna să se-adape,
Nu voi caviermiitrupul să-şi îndoape.
Acum închei al vieţii mele troc,
Când viaţa asta nu mă mai încape.

Odihna mi-o doresc ca şi Atlas.
S-a încheiat decada cea promisă,
Jocul de cărţi l-am încheiat cu "pas",
Spre nord timona-am pus în capcompas
Şi pentru tine-n sunete de missă,
Nasc o fântână, ca un bunrămas.

Simt mărunţiri ăn mine ca sub grape,
Din calea ce-am urcat mai e o stea,
Mai am de ars vreo două mii de şchioape,
Oglinda care sunt, azi stă să crape,
Şi din argintul care oglindea
Azi las menirea altora, să sape!

Azi las menirea altora, să sape,
Născând fântâna mea de bunrămas,
Că viaţa asta nu mă mai încape
Pe drumul şerpuit înspre Agape
Acesta-i , poate, ultimul popas.

Solomonar,
Sortit să caut ape.

autor,  Viorel Gongu

   

un soare de început

O poezie pe zi

minte-luminataun soare de început ne pavează strada
solzii de piatră sunt doldora de lumină
la fiecare pas 
încărcăm matricea zilei cu o dragoste veche 
aşa cum vinul istoriei umple secundele cu sens
şi arome din alt veac
radacini pe care cresc ramuri noi
suntem visele aceluiaşi copac
aprope la fel, mereu diferiţi
atît de departe vor ajunge gândurile noastre
încât
într-o zi, 
universul curbat se va apleca spre noi
cu privirea întoarsă din infinit.

autor, Camelia Radu

   

LA MULȚI ANI!

O poezie pe zi

revelion 2013 61929200LA MULȚI ANI, gazdă frumoasă,
Să fii mereu bucuroasă,
În suflet doar cu Lumină,
Inima mereu senină,
Fără ură sau mânie,
Doar iubire pe vecie!
Gândul rău să nu-ncolțească,
Credința să vă sporească,
Tristețea pe veci să piară,
În ochi numai primăvară,
Veselia să vă fie
Soră pentru veșnicie!
Prieteni adevărați
De la Domnul să aflați,
Iar cei pe care-i iubiți
Fie mereu ocrotiți!
S-aveți îngeri păzitori
Peste tot însoțitori!
Anul care stă să vină
Să găsească casa plină
De iubire, bunătate,
Sănătate, spor în toate!
 
 
Din toată inima,
Camelia Ciobotaru

 

   

Page 13 of 40