Thursday, June 05, 2025
   
Text Size

dezantropomorfizare

O poezie pe zi


într-o vreme îmi plăcea să adorm în biserica
construită între două femei de piatră
cu palmele încălţate în păduri întregi
de oglinzi în vârstă

şi ploua cu urlete
şi lăcrimau caloriferele
din lanurile cu îngeri sălbăticiţi

în mijlocul dinţilor ca nişte mansarde
dezbrăcate de aripi

şi plângeau statuile în vrăbii
desconspiratele zboruri tandre
unde nu a rămas nimeni să aleagă
restul ochilor ciuguliţi de înălţimi

din acest motiv acord prioritate
primilor zece metri
de moarte dactilografiată
până la îmblânzire

autor, Daniel Dăian

Add comment


Security code
Refresh