Tuesday, June 03, 2025
   
Text Size

O poezie pe zi

nerușinatul

O poezie pe zi

 

/ credeţi-mă /
am întâlnit oameni obişnuiţi
ce mor pe la balcoane
de la început până la final
cu cerul în poala vieţii

/ credeţi-mă /
am întâlnit tineri
cu viitorul soare-orbitor
cu rudele sub vraja vecinilor
care ţi-au dat seama
că nu ştiu să zboare

eu nu consider poeţii oameni
glasul lor este femeia tânără
ce goneşte gândul prin măduva oaselor
iar când mă gândesc
mi se face carnea nor

nu trag concluzii pripite
pe de o parte
aş vrea să cred că sunt bolnav
dar s-a întâmplat ceva
nu ştiu să mai vorbesc
aşa că mai bine
fac amor ca poeţii

de Marian Dragomir

 

 

Remediu 2012

O poezie pe zi

tangerine tango 3Din pământuri 

au scos un fulg roşu de soare uitat,
buza unui vas de lut şi venin scorojit

din vârful unei săgeţi.
Din grădinile cu mandarini au cules rostogolirea
apoi 
au mers mai departe prin pădurea de voci, atenţi 
la zvonurile războinicilor africani,
au adunat ramuri uscate, trosnete arămii, 
mirosul vântului învechit.
Au ţesut mătase, o formă de gând şi un ceas 
din aerul deşertului.
Au căutat India printre gesturi şi au desprins 
unul din visele zeiţei Laksmi.
Peste toate, au presărat pigment de oxid de fier 
- amprentă de pe Brooklyn’s Gate 
şi puţin din sangele meu.

Praf de pe talpa unui pantof roşu,
găsit pe o stradă, într-un oraş sud-american,
vibraţia unui clopot de lemn, din Tibet,
mărgele de coral, o stea de mare, 
o râmă,

urme de milenii rătăcite prin zăpada Groenlandei.

Au mestecat de la dreapta la stânga, 
în sensul de mişcare al constelaţiilor,
alegând un dragon de apă să verse scuipat
de pe lumea cealalată.

Au pus la soare noaptea 
şi au visat…

Înainte de plecare mi-au spus: ia şi bea, 
pentru haute couture trebuie să fii otrăvită 
până în adâncul lumii.

autor, Camelia Radu

din volumul Tangerine Tango

   

Urnă cu cenușă

O poezie pe zi

 

Te invoc cu stigăt mut

Te chem alungându-te

Pe drumuri ascunse purtându-te

știu că te-am pierdut

 

Cu limbă de lut te osândesc

Fără speranță de mai bine

În lemnul verde te doresc

Al vegetalului din mine

 

Mă tem de mâna ta

Mă tem în ochi să te privesc

Nu pot în inimă să te primesc

Himeră cu suflu omenesc

 

M-ascund în tainicul abis

al inimii tăiate în războaie

Cotlon întunecat de vis

Cetate întărită în răbdare

autor, Călin Derzelea

   

Arte vizuale şi tendinţe

O poezie pe zi


 

479925 520738617936584 426717804 nUltimele tendinţe în artele vizuale occidentale sunt ale mesajului pozitiv. Muzeele şi expoziţiile sunt şi ele organizate pe idei şi concepte ale stabilităţii, ale încrederii şi bucuriei de a trăi. Se pare că anarhia, dezordinea, angoasa, psihoza nu mai sunt „la modă”, nemaifiind agreate nici de organizatorii de expoziţii. Tematicile, culorile folosite, tehnicile de sugestie vizuală şi, mai ales, mesajele artistice sunt pozitive.

Noul mileniu a început fluturând steagul speranţei şi al triumfului vieţii. În lume, artele se vor creatoare de valori perene. Se pare că introspecţia, cea care voia să facă ordine prin subconştientul nostru, nu mai este considerată modalitatea cea mai eficientă în rezolvarea problemelor. Mai degrabă, cea care face curat şi mobilizează gândirea omului este gândirea pozitivă.

Orice manifestare artistică va fi, în viitor, mesagera binelui şi a frumuseţii. Cel puţin aşa şi-au promis occidentalii, sătui, se pare, de atâta pesimism şi confuzie. Amestecarea valorilor şi a conceptelor de bine şi de rău face, după părerea celor care analizează fenomenul, mai mult rău decât E-urile din alimentaţie.

Dacă arta, cea mai nonconformistă modalitate de manifestare a omului, se îndreaptă spre un tărâm al încrederii şi al păcii, putem spera că şi proverbul chinezesc va fi valabil în varianta sa optimistă: „Cu cât tobele bat mai tare, cu atât războiul este mai aproape!”

Camelia Radu

 

   

facerea

O poezie pe zi

spun că niciodată

dar niciodată

vorba

nu a fost mai slabă

 

de ce atâta vehemenţă

când ştiu că poemul

se alcătuieşte

chiar se asamblează

dacă stau să mă gândesc

din două materii

 

buna credinţă a cititorului

sacrificiul

mândria

demnitatea

ala cum martirii

sprijineau facerea lui Dumnezeu

 

şi creaţia

derizoriul administrativ

pe care îl suportă poetul

şi ştiţi

la capitolul acesta

nu am stat niciodata bine

 

este aşa este cum aţi auzit

            de Marian Dragomir

 

 

   

Page 19 of 40