O poezie pe zi

şi iarăşi mi-am vopsit trupul în verde
poate aşa voi încolţi din nou
mi-e moartea greu de suportat iubite
privesc spre voi, de-aicea, ca printr-un hublou.

mi-e veşnicia submarin iar peştii
la o ţigară îmi bârfesc dorinţa
de a-nverzi dar nu-i condamn căci noaptea orbitoare

mi-a întrerupt păcatul şi de trei ori mi-a luminat fiinţa.

atâta umezeală zace-n mine
şi-atâta mucegai mă copleşeşte
c-am început sa mă droghez de-o vreme
iar asta izbăvirea mi-o coseşte.

am învăţat să înot de plictiseală
printre epave mă strecor agilă
când ţi-am trimis aseară sms-ul
făceam un brass, iar tu mi-erai feştilă.

te chem în mine pofta mă sugrumă
la ştiri spuneau că vei muri probabil
te-aştept să-mi cureţi algele din plete
şi nu uita să vii cu-n dric acvatic, onorabil
(şi nu privi în urmă înspre oarba turmă care urlă)

de Adelina Fleva