O poezie pe zi

Duhul a croit drum drept printre noi

Apoi l-a coborât în pustie

Sub creasta muntelui

Nu te mai vad în cartea  cu amintiri

Ai lăsat grămezi de  genți scumpe și pantofi șubreziți

În spasmele îndepărtării

Pozele nu mai irită irisul

Zefirul miroase din nou a lume înghesuită

Mierea e cea mai dulce afirmație a limbii

Se potolesc apele

Spiritul norilor râde cu lacrimi de lapte peste răni

autor, Călin Derzelea