O poezie pe zi

O poezie pe zi

două ţărmuri vorbitoare -
între noi, arhipelaguri şi mări întinse 
de sare lichidă, prinzi valul cu buzele şi-n ele 
se aprind focuri albe fără flacără, 
fără tăciuni cu care să porneşti o revoltă.

sunt prea multe măşti şi prea puţine chipuri,
cu tălpile goale ne împreunăm drumurile
la răspântii şi deschidem orizontul
pentru animalele mici 
şi pentru marile păsări răpitoare
pe care le va îndestula ficatul nostru
şi inima noastră, şi inima inimii noastre,
din veac în alt veac, însângerându-se.

suntem două întrebări nerostite
la care se grăbesc să răspundă
toţi aleşii poporului
căţăraţi pe socluri de marmură
din care iubirea a fugit cu totul.

suntem absenţa elocventă a cuvântului
care se naşte pe sine precum
şarpele uroboros.

autor, Florin Dochia

O poezie pe zi

Jurnalist, poet, scriitor. Născut la 12 noiembrie 1952a urmat Facultatea de Drept şi Facultatea de Jurnalism din Targoviste și Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice VALENTIN NIȚU ne aduce în planul poeticii actuale un nou volum bilingv , “Ultimul impact”, titlul cu valențe conotative impune marcarea detaliului și a ingeniozităţii împinse spre straturile fonetice ale versului ce sugerează patosului trăirii la modul dramatic.

Editura Bibliotheca cu ajutorul acestui volum propune o concepţie despre lume şi viaţă, devenirea întru fiinţă ce se mistuie între uimire şi iubire evoluând. Discrusul liric al poetului impune o formă specifice de elevare omului din mundan. Conştiinţa şi perceperea sunt evidențiate cu acuitate creionând o lume din interiorul ei terifiant, asumarea condiţiei realului în toată dimensiunea lui dramatică, par a desemna eul liric.

antiteză

ieri am dansat moartea
cu colţii înfipţi în ceafa vieţii
la fiecare un-doi
al cosaşului de gen
feminin

ademenirea părului despletit
în fire verzi de iarbă
îşi mâna liniile intermitente
din podul palmei
când smulgea aplauze cosite
de pistonul seringilor
supus voinţei
gândurilor din adânc
ce au învins moartea.

articol realizat de Marian Dragomir

O poezie pe zi

Pe ea o chema Liana. Din ce în ce mai des aveam păreri diferite de ale altora,

O poezie pe zi

De grinda casei din pustie,

Am suspendat

capul septic al hidrei

Veninul gros se scurge

în oală de bazalt.

De-otrava fiarei,

frică, străinului să-i fie.

Tremor nocturn,

reflex îngropat sub sedimente evoluționiste,

reflex învățat cu sila,

reflex izolat dintr-o mare de deșertăciuni,

spaima îi cruță viața

autor, Călin Derzelea