Nu Rata!

Cea de-a doua ediţie a Maratonului Vinului va avea loc pe 15 iulie, la Urlaţi. 500 de participanţi şi-au anunţat, deja, intenţia de concura la competiţia organizată pentru a încuraja mişcarea şi sănătatea.

Maratonul Vinului, competiţie ciclistă pentru toate gusturile, organizată de Primăria Oraşului Urlaţi în parteneriat cu P&G Urlaţi, a ajuns, anul acesta, la cea de-a doua ediţie. Evenimentul a atras încă de la prima desfăşurare peste 400 de concurenţi care s-au bucurat atât de mişcare şi atmosferă, cât şi de premiile care au fost puse în joc pentru toate categoriile de participanţi.

Ideea evenimentului a venit de la patru pasionaţi de ciclism turistic din Olanda, Belgia şi Marea Britanie (Richard, Jan, Marco şi Sam), care locuiesc şi lucrează în Bucureşti. „Ne dorim să ajutăm la promovarea ciclismului montan, un sport în plină dezvoltare în România. Acum nişte ani, am descoperit oraşul Urlaţi şi dealurile şi viile din împrejurimi, o zonă deseori neglijată în goana nebună spre Valea Prahovei. O zonă care s-a dovedit excelentă pentru ciclismul montan şi locul cel mai apropriat de Bucureşti unde poţi face nişte căţărări adevărate. Profiturile de pe urma Maratonului Vinului vor fi donate în scop caritabil”, declară ei pe site-ul evenimentului care, încă de la prima desfăşurare, a lăsat impresii deosebit de plăcute participanţilor şi a atras zeci de vizitatori din ţările europene.

Cu traista-n băţ

Supleţe pietrificată în marmură, steme şi basoreliefuri mute, istorii încremenite în ştreangul unui dezastru ireversibil. Frumuseţe condamnată…Aşa stăruie, bolnavă, imaginea Micului Trianon de la Floreşti…

„Când a hotărât să facă, la rugămintea fiicei Alice, un palat precum cel de la Versailles, Gheorghe Grigore Cantacuzino nu s-a gândit nicio clipă că el va ajunge raiul hoţilor nepăsării... A tocmit meşteri de la Paris. A adus materiale de excepţie şi, după proiectul arhitectului Ioan Berindey, s-a început construcţia. Alice ar fi dorit ca palatul să aibă 365 de camere, o grămadă de saloane şi săli de bal, apeducte, un parc imens, unde să călărească şi să-şi primească oaspeţii şi Cantacuzino n-a stat pe gânduri.

Construcţia a început în 1911 şi, doi ani mai târziu, era aproape gata de dat la cheie, cum ar spune azi constructorii noştri. Numai că, din păcate, Cantacuzino a murit şi palatul nu a mai fost niciodată terminat de finisat pe interior. Zice-se, din lipsă de bani. Niciunul dintre urmaşii Cantacuzinului nu avea averea acestuia… Nimeni nu s-a mutat în posibila reşedinţă ca să locuiască ori, măcar, să vină din când în când. Măreţul palat a fost astfel, de la ridicarea sa, condamnat la singurătate.

Cu traista-n băţ

Un loc binecuvântat. Munţii străjuiţi de brazi uriaşi şi alintaţi de doina Oltului neobosit şi molcom, văi şi râpe adânci adesea cutreierate de vipere, urşi şi alte sălbăticiuni, unghere umbroase în care zmeura şi afinele îşi fac sălaş, izvoare vrăjite ce aduc din adâncuri comori de minerale sortite a vindeca, poteci nebănuite, lacuri şi legende, fâneţe, miresme şi linişte triumfând în adierea înaltă a cetinilor ce-şi împart veşnicia cu cerul înstelat. Tuşnad, un loc pe care dacă-l vezi odată, vei reveni de multe ori, să îi cunoşti frumuseţea şi sălbăticia, dar şi oamenii primitori şi harnici.

Apele minerale din zona Tuşnad (judeţul Harghita) sunt cunoscute încă din vechime. Prima menţiune a apelor minerale binefăcătoare de aici datează încă din secolul al XVI-lea. Nu ar fi de trecut cu vederea că, pe la 1879, se îmbuteliau anual 50.000 de sticle de apa minerală Tuşnad, care erau trimise, încă la acea vreme, în toate colţurile lumii…

Băile Tuşnad

(Tusnádfürdő)  

Băile Tuşnad (în maghiară Tusnádfürdő) este un oraş cu o populaţie de 1.728 locuitori, fiind, de altfel, urbeal cu cel mai mic număr de locuitori din România. Este situat în partea sudică a depresiunii Ciucului, între munţii Harghita şi Bodoc, în cheiurile Oltului, la o altitudine blândă de numai 650 m. Este o importantă staţiune balneo-climaterică, pe raza localităţii găsindu-se 44 de izvoare, din care doar şase mai sunt funcţionale, la ora actuală.

Oameni printre noi

ă propunem să faceţi cunoştinţă cu un maestru ! Un tânăr care de la 5 anişori s-a făcut frate de cruce cu vioara şi de atunci o iubeşte şi o respectă ca pe propria sa familie.

Laurenţiu Grigorescu. Născut la 15 mai 1975, în Bucureşti, descendent al unei legendare familii de artişti de circ, Laurenţiu îşi confundă viaţa, de când se ştie, cu vioara. Este nepotul marelui clovn şi... întemeietor de dinastie Grigo Grigorescu (rudă a dinastiilor arenei Sidoli- Franzini), fiul celebrului cuplu Luci şi Bebe Grigorescu - artişti emblematici ai manejului, care au dus cu cinste numele României pe toate meridianele lumii.