Monday, June 01, 2020
   
Text Size

Locul unde poţi găsi orice...

Bagă-ţi minţile în cap!

ACARTIGhena - locul unde poţi găsi orice! Chiar şi… cărţi. Nu, nu cărţi de joc, ci de citit! Cărţi despre Cel de-al Doilea Război Mondial, Luceafărul - Texte Comentate, Caragiale - Teatru, „Adio Arme”, dicţionare, Shakespeare - vreo trei volume, Blaga - texte comentate, cărţi de medicină şi chiar câteva cărţi de poveşti. Peste 20 de volume, în total, zăcând absurd, pe jos, printre resturi de mâncare şi ambalaje, ucise de mirosuri pestinenţiale şi de salturile haotice ale pisoilor râioşi gata să-şi apere teritoriul chiar şi în faţa gunoierilor. O imagine cumplită, dureroasă, care mi-a dat de gândit. Cărţi aruncate la gunoi. Numai cineva fără minte, o mână criminală putea face asta. În urbea lui Caragiale, unul dintre părinţii teatrului românesc. Cărţile, soioase, deschise, jerpelite, plouate, păreau să strige după ajutor.

Lucrul acesta nu s-a întâmplat într-o mahala, ci într-un cartier cu pretenţii şi cunoscut sub numele poetului naţional: „Eminescu”.

Cine voia să se debaraseze aşa, de ele, putea măcar să le doneze, că sunt atât de mulţi copii ai căror părinţi nu-şi permit să le cumpere nici un creion, nicio carte… şi nu să le arunce ca pe nişte gunoaie! Să nu le lase în voia mucegaiului, la ghenă!

Cine este vinovat, în societatea noastră, de ignoranţa la care s-a ajuns, aceea de a arunca cât acolo valorile şi le întoarce tot mai des spatele este o întrebare la care nu avem pretenţia unui răspuns. Episodul acesta rămâne unul banal, dar să nu uităm: este de datoria noastră, a fiecăruia, să face ceva împotriva acestei atitudini laşe!

 

Ghena - locul unde poţi găsi orice! Chiar şi… cărţi. Nu, nu cărţi de joc, ci de citit! Cărţi despre Cel de-al Doilea Război Mondial, Luceafărul - Texte Comentate, Caragiale - Teatru, „Adio Arme”, dicţionare, Shakespeare - vreo trei volume, Blaga - texte comentate, cărţi de medicină şi chiar câteva cărţi de poveşti. Peste 20 de volume, în total, zăcând absurd, pe jos, printre resturi de mâncare şi ambalaje, ucise de mirosuri pestinenţiale şi de salturile haotice ale pisoilor râioşi gata să-şi apere teritoriul chiar şi în faţa gunoierilor. O imagine cumplită, dureroasă, care mi-a dat de gândit. Cărţi aruncate la gunoi. Numai cineva fără minte, o mână criminală putea face asta. În urbea lui Caragiale, unul dintre părinţii teatrului românesc. Cărţile, soioase, deschise, jerpelite, plouate, păreau să strige după ajutor.

Lucrul acesta nu s-a întâmplat într-o mahala, ci într-un cartier cu pretenţii şi cunoscut sub numele poetului naţional: „Eminescu”.

Cine voia să se debaraseze aşa, de ele, putea măcar să le doneze, că sunt atât de mulţi copii ai căror părinţi nu-şi permit să le cumpere nici un creion, nicio carte… şi nu să le arunce ca pe nişte gunoaie! Să nu le lase în voia mucegaiului, la ghenă!

Cine este vinovat, în societatea noastră, de ignoranţa la care s-a ajuns, aceea de a arunca cât acolo valorile şi le întoarce tot mai des spatele este o întrebare la care nu avem pretenţia unui răspuns. Episodul acesta rămâne unul banal, dar să nu uităm: este de datoria noastră, a fiecăruia, să face ceva împotriva acestei atitudini laşe!

Add comment


Security code
Refresh