O poezie pe zi

două ţărmuri vorbitoare -
între noi, arhipelaguri şi mări întinse 
de sare lichidă, prinzi valul cu buzele şi-n ele 
se aprind focuri albe fără flacără, 
fără tăciuni cu care să porneşti o revoltă.

sunt prea multe măşti şi prea puţine chipuri,
cu tălpile goale ne împreunăm drumurile
la răspântii şi deschidem orizontul
pentru animalele mici 
şi pentru marile păsări răpitoare
pe care le va îndestula ficatul nostru
şi inima noastră, şi inima inimii noastre,
din veac în alt veac, însângerându-se.

suntem două întrebări nerostite
la care se grăbesc să răspundă
toţi aleşii poporului
căţăraţi pe socluri de marmură
din care iubirea a fugit cu totul.

suntem absenţa elocventă a cuvântului
care se naşte pe sine precum
şarpele uroboros.

autor, Florin Dochia