În faţa unei femei care doarme, toate armele fac stânga-mprejur

Written by Iuliana Radu Tuesday, 18 December 2012 18:19

O poezie pe zi

Pe ea o chema Liana. Din ce în ce mai des aveam păreri diferite de ale altora,

Y. se depărta, încet-încet, de emoţiile comune.

În prezenţa altora mă simţeam ca un contur în centrul unui ghem complicat de fraze.

Iar pe ea o chema Liana.
O noapte, doar atât am dormit într-una din camerele ei,

cu zidul între noi,

cu băutura din creiere;

şi pachetele de ţigări erau, fiecare, în altă cameră. Dimineaţa:
Mă târăsc prin subteranele geamătului
spre veşnica mea pomenire
sunt un obiect de unică folosinţă
sunt păstorul acestui trup îngrozit
(pe o stradă două bătrâne
pleacă brusc spre cele două capete ale lumii
şi una duce inima, inima mea)

Liana nu s-a trezit odată cu mine şi atunci:

Aproape că-s tunele jugularele mele
nişte căi de acces punând planeta-n pericol
Doamne, tot mereu în şedinţă cu sărmana
mea nemurire cu lamentarea mea abruptă
- e aceeaşi oră de lux
santinelă a tâmplei din care glonţul a evadat
aceeaşi oră minunat aleasă să-mi fie mireasă
aceeaşi eră a distinsului trup
înfipt într-o altă generaţie
- una a morţii noastre amin.
Iar pe ea o chema Liana. Şi pachetele de ţigări stăteau în camere diferite.