O poezie pe zi

Abisuri

Cuburi de ceaţă, pădurile
peste prăpăstii albastre.

Corpuri geometrice
pe nisip,
urme de paşi.

Lumina umple
ultimele unghere
de nu mai ştii
încotro să îndrepţi
nordul vieţii...

Visul de mărire

M-am prefăcut în stei,
punându-mi pe cap coroana
cu toate gândurile de mărire-n ea.

Am vrut să port hlamida purpurie
şi sceptrul aurit deopotrivă,
povara lor s-o simt ca izbăvire.

Dar visul de mărire a murit,
când steiul care-am fost
s-a risipit.

autor, Gabriel-Vincenţiu MĂLĂESCU