Wednesday, December 11, 2024
   
Text Size

Cu traista-n băţ

Probabil cea mai grozavă iluzie optică creată de natură

Cu traista-n băţ

Salar-de-Uyuni-Bolivia1La aproximativ 4.000 de metri deasupra mării exista un loc în care cerul pare că se întâlneşte cu pământul. Este vorba despre Salar de Uyuni, cel mai mare platou salin din lume.

 

Al doilea Ipoteşti

Cu traista-n băţ

iiiiiiiii0           Puţini ştiu că în România există al doilea Ipoteşti, de data aceasta în judeţul Olt, chiar pe marginea vijeliosului râu.  Satul, devenit între timp comună, este foarte vechi, în zonă descoperindu-se artefacte ale celebrei Culturi neolitice de Oboga. În apropiere se află şi o pădure de tei, cât şi ce a mai rămas din Codrul Vlăsiei. Situat pe raza comunei Ipoteşti, (localizată la 15 km de municipiul Slatina), lacul de acumulare, cu o suprafaţă de 1.692 ha, este un loc ideal pentru pescuit. Speciile de peşti întâlnite sunt: crapul, somnul, carasul, salăul, bibanul, plătica. Pe vremuri, aici se putea pescui mreană şi roşioară. Se poate pescui şi din barcă, ziua sau nocturn, pentru că există posibilităţi de campare. 

 

 

   

PROIECT/ Muzeul „Grigore Antipa” pentru nevăzători

Cu traista-n băţ

muzeul-antipaPentru al doilea an, proiectul "Simte Arta - Facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi în două muzee din Bucureşt", co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi realizat de către Asociaţia pentru Dezvoltare Urbana în parteneriat cu Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Ţăranului Român a îmbunătăţit mult sistemul de informare a persoanelor cu dizabilităţi la aceste muzee. Proiectul de accesibilizare a patrimoniului Muzeului „Grigore Antipa” pentru nevăzători, continuă!

La Muzeul Antipa, zilele acestea au ajuns replici fidele ale craniilor şi urmelor diferitelor animale, destinate cunoaşterii informaţiilor despre speciile expuse în muzeu de către persoanele nevăzătoare care vor vizita Muzeul Antipa. Replicile vor fi integrate în expoziţia permanentă a Muzeului, astfel încât nevăzătorii le vor putea palpa şi vor putea citi explicaţiile scrise în Braille. Rolul acestora este acela de înlocui eperienţa de vizitare vizuală a unei persoane fără deficienţe de vedere cu una tactiă, singura modalitate de informare a nevăzătorilor.

   

PROVOCARE/ Cu bastonul prin Bucureşti

Cu traista-n băţ

BBucureştenii şi turiştii sunt invitaţi, începând de sâmbătă, 28 iulie, la cea de-a treia ediţie a proiectului „Cu bastonul prin Bucureşti”, o provocare generoasă în a redescoperi Capitala, pas cu pas, cu legendele, muzeele, parcurile şi romanţele sale, cu locurile de popas şi închinare. Iniţiativa aparţine Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN.

„Înarmaţi” cu poveşti noi, cu oferte generose în a cunoşte tot ceea ce înseamnă Bucureştiul de ieri şi de azi, voluntarii ARCEN revin pe străzile Bucureştiului cu sloganul „Descoperă oraşul pas cu pas!”, pentru a oferi gratuit locuitorilor oraşului, dar şi turiştilor, un tur ghidat pietonal al Capitalei.

Proiectul se va desfăşura în fiecare week-end, în perioada 28 iulie - 9 septembrie, pe traseul Ateneul Român - Piaţa Naţiunile Unite, sâmbăta, începând cu ora 11.00, iar duminica seară, de la ora 18.00.

   

Invitaţie la 7 Scări

Cu traista-n băţ

canionSă fi fost Dumnezeu, El însuşi, sculptorul „anonim” al acestui loc vrăjit, ascuns în Munţii Piatra Mare? Căci nu una, nu patru, nu zece, ci şapte (ca şi zilele Creaţiei) sunt treptele canionului românesc (situat la cca 105 km de Ploieşti, la o altitudine de 950 m ). Feerie şi abis, stâncă şi necunoscut, vrajă şi sublim… toate la un loc: Canionul 7 Scări.

Cine doreşte o aventură montană de zile mari, adrenalină şi răcoare răvăşită în furia unei cascade ameţitoare, poate face popas aici, la 7 Scări, la poarta sudică a Ţării Bârsei, în apropierea Dâmbului Morii (670 m altitudine). Traseul, la început liniştit şi unduios, mai apoi sălbatic, este cumva paralel cu valea râului Şipoaia, şi urcă parcă nerăbdător prin pădurea de foioase şi conifere strecurându-se printre rădăcini şi poiene, printre buturugi şi luminişuri ca din basm. Încet-încet, poteca devine zgârcită cu pasul călătorului (la vreme de iarnă, aici gheţurile par veşnice, împrumutând parcă, din ger, un caracter sever). Urcuşul devine provocator, în trepte, oferind ici-colo câte un mănunchi de măcriş, zmeură sau puieţi de brazi, în vreme ce vuietul cascadei pare tot mai aproape şi mai ameninţător. Hăul are să se deschidă în câteva momente, dar numai pentru aceia bine-echipaţi şi cu suficient curaj.

   

Page 17 of 19