Written by admins Thursday, 09 August 2012 14:29
„Lancrăm - în germană Langedorf, în dialectul săsesc Lankederf - adică Satul Lung, în maghiară Lamkerek. Este o localitate în judeţul Alba, Transilvania, România. Atestare documentară: 1309, populaţie 1468 locuitori”.
Atât şi încă vreo câteva cuvinte presărate sec despre mormântul lui Lucian Blaga şi, respectiv, despre monumentul eroilor satului. Atât consemnează wikipedia despre leagănul poetului şi filosofului ce şi-a încununat creaţia într-o „corolă de minuni”, nestrivind-o… atât despre leagănul ardelean al poeziei, înnodat în „lamură de stea” spre a ne lumina.
În timp ce praful cu miros de uitare şi păcat se aşterne.
„Sat al meu ce porţi în nume/ sunetele lacrimei/la chemări adânci de mume/ în cea noapte te-am ales/ ca prag de lume/ şi potecă patimei./Spre tine cine m-a-ndrumat/din străfund de veac,/în tine cine m-a chemat/ fie binecuvântat/ sat de lacrimi fără leac”…
Aşa, tăcut şi pur, a rămas încremenit satul. Dincolo de timp şi spaţiu, uitat, ignorat. O lacrimă pe-un umăr de Ardeal: „sat de lacrimi fără leac”!