Cu traista-n băţ

Să fi fost Dumnezeu, El însuşi, sculptorul „anonim” al acestui loc vrăjit, ascuns în Munţii Piatra Mare? Căci nu una, nu patru, nu zece, ci şapte (ca şi zilele Creaţiei) sunt treptele canionului românesc (situat la cca 105 km de Ploieşti, la o altitudine de 950 m ). Feerie şi abis, stâncă şi necunoscut, vrajă şi sublim… toate la un loc: Canionul 7 Scări.

Cine doreşte o aventură montană de zile mari, adrenalină şi răcoare răvăşită în furia unei cascade ameţitoare, poate face popas aici, la 7 Scări, la poarta sudică a Ţării Bârsei, în apropierea Dâmbului Morii (670 m altitudine). Traseul, la început liniştit şi unduios, mai apoi sălbatic, este cumva paralel cu valea râului Şipoaia, şi urcă parcă nerăbdător prin pădurea de foioase şi conifere strecurându-se printre rădăcini şi poiene, printre buturugi şi luminişuri ca din basm. Încet-încet, poteca devine zgârcită cu pasul călătorului (la vreme de iarnă, aici gheţurile par veşnice, împrumutând parcă, din ger, un caracter sever). Urcuşul devine provocator, în trepte, oferind ici-colo câte un mănunchi de măcriş, zmeură sau puieţi de brazi, în vreme ce vuietul cascadei pare tot mai aproape şi mai ameninţător. Hăul are să se deschidă în câteva momente, dar numai pentru aceia bine-echipaţi şi cu suficient curaj.

După numai 50-70 de minute (atunci când nu e zăpadă!), într-un luminiş ceva mai generos, străjuit de pereţi de stâncă, turistul ajunge la poarta de jos a canionului (care se deschide ca un turn ce presupune un urcuş iniţiatic spre ceruri) - o minune „sculptată” în stâncile uriaşe şi rele. Acolo începe aventura, prin cele… 7 rânduri de scări, suspendate cu bare metalice de peretele geometric…

Prima treaptă a cascadei de jos în sus, are o lungime de 8 m, iar cea mai lungă (al treilea rând de scări de jos în sus) are nu mai puţin de 35 (ca cât un bloc cu patru etaje) de metri şi este cea mai periculoasă porţiune a acestui abis. În plus, aici, jetul de apă se suprapune treptelor metalice, cu o putere zdrobitoare, greu de învins. Oriunde priveşti, calcarele jurasice, formele încremenite ca nişte statui antice, misterioase, ori ca nişte turnuri de stâncă, urmele morfologice ale întregului masiv, ecoul apei ori al cerului de care parcă te apropii cu fiece pas şi ţurţurii uriaşi fascinează şi înfricoşează deopotrivă.

Canionul, unic în România şi în Europa de Est, are o lungime de peste 160 m şi o diferenţă de nivel de peste 60 m.

Pentru cei care ajung cu bine deasupra, de acolo, traseul, mirific, dar extrem de dificil, continuă spre înălţimi, pe mai multe variante: spre cabana Piatra Mare (cca 2,5-3 ore, de unde apoi, pe creastă, se poate ajunge la cabana Susai, de deasupra staţiunii Predeal), sau, înapoi spre Dâmbul Morii, prin Prăpastia Ursului (2,5-3 ore).

În urmă cu 12 ani, Guvernul SUA a finanţat construirea şi montarea unor poduri şi podeţe care să faciliteze accesul turiştilor în zona Canionului 7 scări (Prăpastie adâncă între doi pereţi verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte.

În acelaşi areal se mai găsesc şi alte obiective turistice care merită să fie vizitate: Cascada Tamina (despre care s-ar spune că au ticluit-o divinităţile), Peştera de gheaţă (foarte puţin cunoscută), Cabana Bunloc, vechea Mănăstire a Domnişoarelor Engleze, care a funcţionat la Timişul de Jos până în 1948, dar şi „oraşul celor 15 biserici” - Săcele, al cărui certificat de naştere îl reprezintă un act de donaţie semnat la 16 mai 1366 de către Ludovic I de Anjou.

De câţiva ani, printr-o generoasă iniţiativă a autorităţilor locale, în prima sâmbătă din luna mai se sărbătoreşte Ziua Canionului 7 Scări.