Written by admins Wednesday, 22 August 2012 08:30
De la un cititor
Nu mă numar printre acei care sunt munţomani declaraţi, care se bat cu cărămida în piept că au faăcut / cucerit nu ştiu ce vârfuri, care s-au bătut cu ursu` în pădure, care... În materie de munte, consider că fiecare face ce face pentru el, pentru interiorul lui şi pentru evoluţia lui interioară. Cred că muntele este o replică a vieţii. Cu fiecare examen, profesional sau personal, cu fiecare hop pe care l-ai trecut, cu fiecare dezamăgire pe care ai depăşit-o, esti mai sus faţă de tine, faţă de cel /cea care ai fost ieri, ai mai urcat un pas spre vârful cunoaşterii, spre calitatea de Om. Cu toate acestea, nu pot să remarc şi unele persoane care merg la munte (a nu se confunda cu merg PE munte) şi cărora am încercat sa le găsesc o definiţie: aceea de pantofar.
1. Pantofarul urcă pe munte după două zile de grătăreală în staţiune, ca să vadă şi el ce-i aşa de frumos acolo sus.
2. Pantofarul urcă cu telescaunul/telecabina şi abia apoi merge pe jos. Dacă este pe drumul de întoarcere, sigur se va gândi măcar să ia telecabina la vale.