Tuesday, November 21, 2017
   
Text Size

Bagă-ţi minţile-n cap!

Will Self, scriitor, băiatul rău al literaturii britanice

Bagă-ţi minţile în cap!

 

646x404Will Self: În următorii zece ani vom asista la o schimbare radicală, completă, căreia ziarele şi cărţile nu îi vor supravieţui. Când vorbeşti cu oamenii despre asta, îţi răspund: „Iubesc senzaţia pe care ţi-o dă hârtia!“. Nu sunt convins că e suficient ca să le facă să trăiască. Şi eu iubesc senzaţia pe care mi-o dă un tablou, dar nu umblu cu el în geantă pe stradă! Odată ce un obiect nu mai are o valoare utilitară, ne descotorosim de el. Relaţia dintre scris şi bani se transformă.

 

Dacă ar fi să numiţi trei dintre cele mai mari dependenţe ale secolului XXI, ce aţi alege?

 

Banii. S-a pierdut orice urmă de idealism. Dependenţa de stimulii tehnologiei. E ca şi cum pe Facebook cineva ţi-ar da un ghiont. Nu obţii neapărat ceva din această interacţiune, însă eşti dependent de nevoia de a fi înghiontit. Şi dependenţa de mişcare; mai ales în Europa, unde e din ce în ce mai ieftin să zbori. Oamenii au devenit dependenţi de mişcare într-un sens în care cultura nu mai reprezintă nimic. E ca şi cum ai trata alte culturi ca pe un bar: intru să beau un alt fel de bere.

 

Will Self a dialogat cu un alt scriitor-vedetă, Jonathan Coe. Considerat „băiatul rău“ al literaturii britanice şi nominalizat anul acesta la prestigiosul Man Booker Prize, cu romanul „Umbrella“, Will Self a vorbit pentru „Adevărul“ despre dependenţele secolului XXI. Scriitorul însuşi a fost dependent mai bine de zece ani de droguri şi de alcool.

În 1997 şi-a pierdut slujba la ziarul „The Observer“ pentru că a luat heroină în timpul unui zbor electoral cu John Major. În româneşte i-au fost traduse cărţile „Cucul şi Pupăza“, „Cum trăiesc morţii“, „Măreţele maimuţe“, „Cartea lui Dave“, „Cum văd eu distracţia“.

 

Ouă de Craciun

Bagă-ţi minţile în cap!

La târgul de la Muzeul Ţăranului Român au apărut ... ouăle de Crăciun!!!

No comment!! Foto: Lucian Munteanu

 

oua-de-craciun-foto-lucian-muntean-635

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   
   

Doar ca să trăieşti doi ani în plus

Bagă-ţi minţile în cap!

18295 521161234560989 752476130 n„Oamenii tind să nu se gândească la efectele ce urmează să fie resimţite în viitorul îndepărtat. Ca să-l citez pe scriitorul Kingsley Amis, «Nu merită să renunţi la nicio plăcere doar ca să trăieşti doi ani în plus într-o instituţie geriatrică». Cu toate acestea, pierderea unui an din viaţă de-a lungul a 45 de ani, adică 1/45, este echivalentul unei săptămâni dintr-un an, sau a 30 de minute dintr-o zi”, a explicat Spiegelhalter.

Iată câteva dintre cele mai populare obiceiuri, explicate în echivalentul „microvieţilor” (calculele sunt efectuate pentru activităţile care sunt efectuate o viaţă întreagă):

  • fumatul a 15-24 de ţigări pe zi = minus 5 ore din viaţă pe zi (-10 microvieţi)
  • consumul unei băuturi alcoolice = plus 30 de minute (+1 microviaţă)
  • consumul unei băuturi alcoolice în plus = fiecare băutură suplimentară elimină 15 minute din viaţă (-0,5 microvieţi fiecare)
  • a avea 5 kg peste greutatea ideală = minus 30 de minute din viaţă pe zi (-1 microviaţă)
  • 2 ore de privit la televizor = minus 30 de minute pe zi (-1 microviaţă)
  • 85 de grame de carne roşie = minus 30 de minute din viaţă (-1 microviaţă)
  • 5 porţii de fructe şi legume = plus 2 ore de viaţă (+4 microvieţi)
  • 2-3 ceşti de cafea = plus 30 de minute de viaţă (+1 microviaţă)
  • 20 de minute de activitate fizică zilnică = plus o oră de viaţă (+2 microvieţi)
  • alte 40 de minute de activitate fizică = plus 30 de minute (+1 microviaţă)
  • consumarea unui medicament anti-colesterol (statine) = plus 30 de minute de viaţă pe zi (+1 microviaţă)
  • a fi bărbat = minus două ore de viaţă (-4 microvieţi)

Sursa: Business InsiderBMJ

   

Noile păcate capitale

Bagă-ţi minţile în cap!

holedsc 0522-840x5571Preluând ştafeta de la Ian Fleming, bărbaţii de la GQ fac un colaj modern al viciilor contemporane.

Imediat după război, cu câţiva ani înainte de publicarea primului său roman cu Bond, Ian Fleming s-ales cu slujba de manager al afacerilor externe la Sunday Times, unde responsabilităţile lui erau pe măsură de enigmatice (a recrutat o ditamai echipă de 88 de reporteri pentru a acoperi evenimentele de pe plan internaţional, un escadron pe care-l dirija folosind o hartă din spatele biroului său dotată cu lumini colorate pentru a arăta variile locaţii în care se aflau ziariştii). „Mandatul” lui, ca şi poveştile sale, n-a fost lipsit de atingerea geniului. Una dintre manifestările acestuia a fost să ceară celor mai distinşi scriitori ai epocii să producă un septet de eseuri despre „Cele şapte păcate capitale”. Fleming i-a adus laolaltă pe Evelyn Waugh (Trândăvia), Angus Wilson (Invidia), Edith Sitwell (Trufia), Cyril Connolly (Iubirea de arginţi), Patrick Leigh Fermor (Lăcomia) şi Christopher Sykes (Desfrâul). Doar Malcolm Muggeridge nu a răspuns chemării la arme a lui Fleming, aşa că Mânia a fost tratată de WH Auden. Rezultatul a fost destul de reuşit. Cititorii au reacţionat adecvat aşa că lui Fleming i-a venit ideea de a repeta exerciţiul, sugerând tema „Cele şapte păcate şi mai capitale”.

Din nefericire, n-a fost dus la bun sfârşit, aşa că acum, cu ocazia aniversării a 101 ani de la naşterea lui Fleming, bărbaţii de la GQ s-au gândit să-i duca proiectul la capăt. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa, Bond?

I. Avariţia

II. Cruzimea

III. Ipocrizia

IV. Maliţiozitatea

 V. Laşitatea morală

VI. Snobismul

 VII. Complexul de superioritate

 

   

Page 5 of 11