Bagă-ţi minţile-n cap!

Bagă-ţi minţile în cap!

Între 23-25 noiembrie s-a desfășurat la The Hub București, neConferinţă RESTART ÎN EDUCAȚIE, ce a promovat, într-un spațiu neconvențional, proiecte, networking, schimb de idei având ca temă necesitatea unei noi paradigme în educația formal cât și în cea nonformală.

neConferință a reprezentat munca în parteneriat a Romanian-American Foundation, TechSoup România și CROS. Totul a debutat cu 4 “Conferinţe” Imaginarium care au atras peste 300 de participanţi interesaţi de educaţie, antreprenoriat şi tehnologie. S-au propus peste 650 de idei de platforme online, care pot îmbunătăţi sau transforma educaţia, iar trei proiecte - StudioLex, Comoara din Muzeu şi TimeBank - au primit o finanţare de 5000$. Au participat oamenilor interesaţi de educaţie şi inovaţie, actualii şi viitorii inovatori în educaţie care au încercat să regândească învăţarea şi dezvoltarea oamenilor dincolo de cadrul modelului industrial de educaţie. S-a remarcat în Panel-ul format din Roxana VITAN, Diana CERTAN, Marian STAŞ, Tincuţa BALTAG și Traian BRUMĂ că România dorește o reform educațională din motive economice, mergând pe premisele educării tinerilor pentru a face față economiei secolului XXI, cât și pe nevoia educării culturale propunându-se stabilirea unui sens cultural în educație pentru a se putea transmite genele comunității în procesul globalizarii.

Problema dezbătută (Cum accelerăm inovaţia în educaţie?) a reliefat faptul că se dorește un schimb de persepctivă în educație, dar utilizându-se tehnologia și modelul trecutului, fapt ce duce la alienarea tinerilor față de modelul propus, deoarece sistemul educativ a fost structurat pentru o altă epocă bazată pe valorile academice ale iluminismului, ale industrailizării sau ale sistemul de gândire propus de socialism. neConefință Restart în educație a reprezentat un model prin care se pot realize proiecte cu spirjinul tuturor mediilor implicate în educație.

(http://www.restartedu.ro/neconferin%C5%A3a-restartedu-23-25-noiembrie)

Bagă-ţi minţile în cap!

Cam douăzeci de mii de americani au semnat  o jalbă, prin care cer Administraţiei de la Casa Albă dezvăluirea informaţiilor secretizate cu privire la extratereştri. Culmea, recent, cîţiva oameni de ştiinţă tot din America au descoperit, privind cerul cu ochiul liber, trei OZN-uri în dreptul planetei Jupiter, care vor opri pe staţia Pămînt în luna decembrie şi ne vor împiedica să  mergem cu sorcova şi să tăiem porcul. Unde credeţi că vor ateriza, potrivit declaraţiei lor? Păi, nu aşa oriunde, pe teritorii neînsemnate, ci în America. Ne mai mirăm de ce toate relele, inclusiv catastrofala criză, au plecat în lume de la impostura americanilor de top. Falşii profeţi mişună acolo unde adevărul e ascuns şi binele, improbabil, adică în splendorile utopiilor occidentale. Cum aprehendează profeţii moderni apocalipsa, e îndeobşte cunoscut: este vorba de aşa-numita metodă de inoculare a fricii de moarte. 

          Revenindu-şi rapid după dezamăgirea că, lumea nu s-a sfîrşit în 2000, profeţii de duzină şcoliţi care pe unde în „ştiinţele apocaliptice”, anunţă cu surle şi trîmbiţe sfîrşitul omenirii în decembrie 2012. Perspectiva înfricoşătoare, potrivit căreia anul 2012 este capătul civilizaţiei umane, a înfierbîntat multe minţi descoperite, astfel că de cîţiva ani sîntem agresaţi cu fel de fel de scenarii, care de care mai macabre. Programat să aibă loc pe 21 decembrie, din fericire, sfîrşitul lumii va fi ratat şi de această dată. Monahul tibetan şi restul profitorilor care au speriat globul pămîntesc trebuiesc puşi la colţ, în genunchi, pe coji de nucă. Ameninţaţi cu patru zile de beznă, cu lipsa magnetismului şi a energiei din „zona zero” a Pămîntului,

Bagă-ţi minţile în cap!

În pofida avertizării specialiştilor cu privire la pericolul consumului de zahăr, Tereos, cel mai mare producător de profil din Franţa anticipează pentru anii următori creşterea semnificativă a cererii pentru zahăr în Europa de Est. Pentru a deservi clienţii industriali din această zonă, Tereos a preluat „Zaharul Luduş” de la Sucreries du Marquenterre Group. Atunci cînd banii reprezintă scopul, faci „orice” pentru a-i obţine. Fabrica de la Luduş produce anual 34.000 tone de zahăr, aprovizionată fiind de cultura de sfeclă de pe 5.000 hectare ale agricultorilor români.

        Totul la export! Chiar şi codrul nostru a devenit proprietate străină. Investitori din ţările care îşi protejează aurul verde, ştiind că domeniul forestier e sigur şi aduce un profit mult mai bun decît plasamentele în bănci, au pus mîna pe pădurile româneşti şi le exploatează fără milă. Cum România are încă mari suprafeţe împădurite, dar şi o legislaţie care gîngureşte, firmele străine de profil s-au instalat la noi, la scară industrială. În ultimii ani, sute de mii de hectare de păduri au trecut în administrarea unor companii străine. Celebra Universitate Harvard a devenit cel mai mare proprietar de păduri din România, deţinînd, printr-un fond de investiţii, 35.000 de hectare în codrii Vrancei. Un om de afaceri danez a cumpărat pentru exploatare peste 2.000 hectare în pădurile din Dâmboviţa, care includ un important fond de vînătoare. Combinatul de la Sebeş, deţinut de nişte austrieci, toacă anual zeci de mii de metri cubi de copaci. Pe Valea Ierii, Cluj, dealurile, odată împădurite, sînt acum golaşe. Peste 90% din lemnul de acolo este

Bagă-ţi minţile în cap!

Decadenţa fără decadentism se trăieşte la nivelul individului şi a întregii societăţi fără urme estetice. Epoci decadente au mai existat în istorie. De exemplu, Baudelaire era conştient că societatea se duce de râpă, dar îl ajutau să respire urmele estetice: arta, poezia, filozofia etc. Existau poezia simbolistă, parnasiană, abstractă sau scepticismul filosofic al lui Nietzsche sau Kierkegaard

În România din vechime, deşi nu exista o aristocraţie care să susţină mecenatul, existau totuşi demografii ale elitelor literare precum George Călinescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Ion Barbu sau Octav Şuluţiu, care debuta la 23 de ani cu romanul „Ambigen”, iar la 40 de ani murea de congestie cerebrală, conştient de realitatea decandenţei fără decadentism deschisă după 1947.

Astăzi ne descompunem pe picioare, oamenii care trăiesc decadenţa nu au conştiinţa ei; sunt lipsiţi de luciditate şi sunt sclavii banului şi ai proiectelor false – de la cel individual privind profesia la cele de mari afaceri. Nu avem elementele de decadentism fără artă modernă, fără rafinamentul degajat al acesteia. Social vorbind, „investitorii strategici” trăiesc exclusiv din