Tuesday, April 16, 2024
   
Text Size

O poezie pe zi

altă poveste

O poezie pe zi


kami100ştii, mi-am citit horoscopul şi totul era ok,

mai puţin… te-ai prins, nu?
să vezi ce-am visat într-o zi:
tu ştii căţeii ăia de jucărie, ăia care se umflă şi se fac
mari, mari.
parcă umflasem unul din ăsta şi s-a făcut mare, mare.
şi dintr-o dată parcă era plin cu lapte.
i-am făcut o găurică într-o lăbuţă
şi beam laptele ăla.
tu ce crezi că înseamnă asta? zice dana.
 
îţi spun pe drum, zic.
mamă, ce muzică frumoasă ai.
asta e muzica mea. am căutat-o toată viaţa.
eu nu aveam nimic în casă, doar o pungă de biscuiţi
pe care şi-o uitase o studentă în librărie.
ness sau ceai?
biscuiţi şi un pahar de apă e bine, zice dana.
(dorinţa unei pictoriţe noaptea e modestă)
am aprins chiar şi un beţişor parfumat
muzica din filmul Orele s-a scurs prin difuzoare
îmi împrumuţi şi mie…
da.
eu cărăm o bucată de scîndură care urma să fie pictată
cam într-o lună, isus va sta pe scîndura asta, zice dana.
(în plăsuţă erau Orele şi două beţe parfumate)
mergeam amîndoi prin noapte.
la ce te gîndeşti? am întrebat-o pe dana.

 

autor, V. Leac

desen, Camelia Radu

 

de-a viul

O poezie pe zi

174x174abia trecut prin miezul nopţii şi eu înspăimântător de viu.
 viaţa a o mie de oameni a năvălit în mine.
 atât de viu, că o sută de vieţi au rămas în afara mea, înfăşurate.
 
 şi apoi viaţa a încă o mie de oameni şi apoi viaţa
 peretelui, viaţa lemnului, viaţa carcasei,
 toate se năpustesc spre mine
 şi mă umplu
 
 şi orice este viu şi orice a fost viu îşi fac loc în mine
 şi mă înconjoară
 
 viaţa mea este de neoprit. împânzeşte străzile, blocurile.
 şi totul începe să clocotească de viaţă.
 
 şi atâtea straturi de viu mă înconjoară,
 că sunt viu acum la un kilometru de jur împrejur.
 
 şi nimeni mai plin şi mai trecut prin miezul nopţii decât mine.
 şi nimeni mai pregătit şi mai înfăşurat în vieţi
 ca-ntr-o mie de pieli.
 îmi desprind mâinile de corp,
 viaţa se învălmăşeşte în jurul meu,
 îmi ridic mâinile şi toate vieţile se varsă în mine ca-ntr-un canal.
 
 viul asta de o sută de tone spulberă orice, străpunge 
 carcasele, străpunge cimentul
 şi totul clocoteşte de viaţă: asfaltul respiră,
 lemnul respiră, miezul nopţii respiră. şi chiar dacă nu e nimeni în jur
 lumea fierbe de viaţă cu nimeni în ea.
 
 acum, când viaţa mea nu mai cunoaşte margini,
 îmi ridic mai mult mâinile, îmi desfac degetele
 şi blocurile îşi scuipă temeliile şi ţâşnesc înnebunite
 prin aer şi la o sută de metri deasupra pământului
 explodează ca mii de artificii.

 

autor, Teodor Dună

 

 

 

   

Umbrelor

O poezie pe zi

când apar umbrele la colțul ochiului

unii mințindu-se își schimbă dioptriile

alții mai sociabili încearcă să le developeze

de ce oamenii cred ca himerele sunt himere

și de ce e bufnița ințeleaptă 

în locul iepurelui

măcar el știe de ce să se teamă

 

Autor, Lala Miron

   

Iluminări

O poezie pe zi


S-a topit soarele în lac

Zdrobit de rugul zilei scurse
Se-asunde-n sălciile plânse
Şi se transformă în colac

Pe mal iubirea-i un festin
Îşi ia un zâmbet după cer
Iar versul meu, ca un mistr,
S-a transformat într-un destin.

 

Autor, Elisabeta Iosif

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

Măştile singurătăţii

O poezie pe zi

cami291Când Greta Garbo a fost întrebată de ce 
purta pălării cât roata carului şi ochelari 
de soare în mijlocul nopţii
a răspuns că se ascunde astfel 
de fani.
Toată lumea a înţeles că doreşte să nu fie remarcată,
despre camuflaj - nici un cuvânt.
Copy/paste

Când misoginul de Gore îşi insinuează dispreţul
nu instigă în gura mare 
doar îşi etalează colecţiile de talente,
haina, zâmbetul, nobleţea, 
în aplauzele tâmpe ale subalternelor.
Despre singurătate, nici un cuvânt. 
Copy/paste

Dacă Maria era iubită, nu mai chicotea obedient,

   

Page 35 of 40