Monday, November 23, 2020
   
Text Size

Te aştept

O poezie pe zi

Te aştept cu fiecare lacrimă

Care mă-ntreabă stingher:

Unde ai plecat?

Ai fost un vis?

Un iluzoriu minut de iubit?

Unde te-ai ascuns?

Sub faldurile fricii? Neiertării?

Ce te-a îndemnat s-apuci grăbit

Pe-un drum ştiut, călătorit, dar nedorit?

Când ştii că sufletu-ţi străbate

Şi constelaţii şi mai departe...?

De ce în fugă ai uitat,

Ca pe un colţ de stâncă ai sărutat

Sufletu-mi plin de viaţă,

Spre tine adunat?

 

În răsărit pictat cu apă,

Cu nor, cu val şi sidefii scântei,

Pasul prin zare-mi-numără clipele-n

Care - n fior de dorinţă, de trup arzător,

Cu toată fiinţa, spre tine, cu dor,

Tandră o lume îţi făuream.

 

Te caut în zări,

Cu priviri pierdute în mări....

Picioarele-mi lunecă slab,

În nisipul ce - adună de veac,

Dureri, lacrimi, temeri...

Şi-ncerc să-mi răspund, greoi,

Ce-a fost?

Sărut?

Sau doar un plânset surd de-apoi?

Ce-a fost?

Fior?

Sau groaza despărţirii,

A neiubirii ,

Sortite ca-n fiece minut cu tine

Să se transforme în uitare...?!

 

Trăiesc.... murind cu tine -n gând

Şi mor...trăind pe veci,

Alături de tine...

Nedespărţiţi, decât în ...

Cuvânt.

 

Din volumul DHARMA

 Autor, Nicoleta Ştefan

Add comment


Security code
Refresh