Saturday, April 20, 2024
   
Text Size

O poezie pe zi

Visul

O poezie pe zi

/ salutări oamenilor /
sunt (inter)conectat de trei ani cu versul 
l-am tradus cu ajutorul unui vibrator 
o unică grosolănie
a inteligenței ce mă părăsește
 
poemul nu are rușine
dar vorbește pe la sesiuni de comunicare
zâmbesc permanent prin el cu cei ce întreabă
/ce vrei să zici /
 
sufletul a fost mereu schimbat
în materialele precedente vorbite
am revenit la distorsiunea actuală 
cu care am recoltat 
zeama de varză de prin ogorul visului 
 
vedeți linkul de voi
dați click pentru vastul intelect
sunteți pătrunși de mentalul unei românii 
ce comandă o zi împlinită 
cu persoane receptive
 
Autor, Dragomir Marian
 

Sătul

O poezie pe zi

de repausul impus,
mişca buzele ca atunci

când ţi le usucă vântul
tăind conexiunea cu segmentele logicii.

Lăsa să i se ivească probleme

cu voia sa.

I se putea întâmpla orice...

Autor: Zinca Marius Iulian

   

drumul spre ţara minunilor

O poezie pe zi

e o afacere grasã
cu regi ai asfaltului
ori negre oi cãutãtoare
de albe şi deseori inutile
golgote
un fel de a mişca cerul
prin rãstigniri succesive
de stele
de mii de stele
de multe şi dureroase
risipiri
drumul spre ţara minunilor
e un fel de spiralã
prin care nici vântul nu suflã
decât a zbor
acel fel de a te prãbuşi
dinspre pãmânt
spre nefiinţã
prin aripi

minunile nu locuiesc
decât în inimã
trãiesc atât cât iubirea
le desface de imposibil

Autor, Tudor Gheorghe Calotescu

   

Mă despart senin

O poezie pe zi

Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme,
Între-austere ziduri de cetate,
O mamă, tatăl, sora sau un frate,
Cu ochi închişi, tăcuţi, uitaţi de vreme.

Iar porţile rămân desferecate.
Trec corbi ţipând şi vântu-n ramuri geme
Pustiitor, dar nimeni nu se teme.
Strigaţi au fost şi nu se vor abate.

N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare.
Rămân aşa, pierdut şi trist, dar demn
Şi mă despart senin, chiar dacă doare,

De cei mai dragi, vegheaţi de cruci de lemn.
Căci nici un loc din lumea pieritoare
Nu e al morţii, ci al vieţii semn.

14 aprilie, 2012
Autor, Adrian Munteanu

   

Ger până la sînge

O poezie pe zi

Un platou de zăpadă
şi-o puşcă de vânătoare
ger până la sânge
numai acolo
în sămânţa încheieturilor
de stânci
mă vei găsi peste noapte
numai în bucuria întinsăca o flacără
pe albul zăpezii
mi-au rămas urmele:
să cred că m-a căutat cineva?

Să reuşim împreună

Să prindem în mâini
această dimineaţă de iarnă
să reuşim împreună
să nu spargem gheaţa
de deasupra lacului
care pârăie pe margini

să ne oprim din loc în loc
să plângem
să spunem în gând că suntem
pe un drum fără capăt
că purtăm răspunderea
celor mai slabi
să-i ducem mai departe...

Autor, Victor Steron

   

Page 36 of 40