Written by Iuliana Radu Wednesday, 15 August 2012 08:55
În aerul diafan flutură ultima culoare.
Ne vom adăposti vremelnici dar prefăcuţi
sub cea mai efemeră emoţie dinaintea frigului.
Acolo vom mânca încet,
ne vom împărtăşi o privire
ca şi cum ne-am cunoaşte de ani buni.
Păstrăm această convenţie
putem spune că avem în sfârşit ceva în comun
un secret
o alianţă
schimbarea va fi ireversibilă
şi doar necunoscutul va rămâne întreg,
oricât am muşca din el.
Ne-am obişnuit,
râdem cât putem de tare.
Autor, Camelia Radu
Written by Iuliana Radu Tuesday, 14 August 2012 10:41
aici eşti
ciupesc strunele
cu degete de jar
o gamă de sentimente
învolburează gândurile
mă strecor printre cuvinte
miruite cu dragoste
izvoare nesecate
în noaptea însetării
pentru o clipă închid ochii
îi redeschid grei de cer
acelaşi psalm îmi cântă
în privire
autor, Micuţiu Sorin
Written by Iuliana Radu Sunday, 12 August 2012 06:57
turlă tu urlă
în timp ce zmeul trimite pe
făt-frumos pe orbită
totul începe cu un basm
totul se sfârşeşte cu o plecăciune
astăzi ar putea fi ziua în care
învăț să sculptez argint
cu toate durerile
ezitările
oboseala
voi rezista (ne)încrederii
o să ies pe stradă printre dune
o să fiu în competiție cu nisipul
cu durerile
cu transpirața
în costumul de sacâz
care umple palmele gândurilor
/desigur /
la voi se va vedea doar grația
și lupta cu focul
autor, Marian Dragomir
Written by Iuliana Radu Saturday, 11 August 2012 07:03
Dinlăuntru, dinspre coajă
spre sâmburi riscul de a fi altfel
cioplit din scurt ca o scânteie
un cumul de senzori fini
integru grund, sub alt grund "uns cu
toate alifiile" ca să poți picta
relaxat, fără teama absorbției-
economie de scumpe culori.
Când e s-o faci din sărăcie, nu-ți
prea iese, cum nici înverșunarea
insistența, de folos nu-ți sunt.
Ajunsă la hotarul cu amiaza, lumina
pare să sclipească mai mult, înviorând
până și burta ramurilor, umbrită cât
se cuvine, asemenea pajiștei improprii
demnă de consolat; oricum, binefăcătoare
în felul ei, de cartier tânjind.
Antrenate, pisicile vagabonde au ucis
aproape toate turturelele, de-al
căror refren duc lipsă amplă.
Dinlăuntru, dinspre aerul camerei
(cam ponosit) spre caseta pornită'n
casetofonul vechi și stingher, posibila
alinare, beția cu apă, beția lucidității
cea mai periculoasă; realizezi situația
ușor dezastruoasă, crud posedată.
Ars pe diverse ruguri, Efortul încă
se zbate, aspiră sfielnic, râcâie
artefactele rezistenței în speranța
anxioasă că ...
Ce naivitate avidă, ce iluzii uzuale-
vise senile, alocându-li-se un
Dumnezeu înrăit, plin de fantezie.
Fantastic!
Autor, Filip Kollo
Written by Iuliana Radu Wednesday, 08 August 2012 05:30
Nu s-au făcut fotografii aşa!
Cum o să stea definitiv sub pleoape?
Şi cum de s-a sfârşit şi moartea ta?
Zâmbiţi vă rog acestor grave arme
Fiţi mai senini, mai propriu conturaţi!
Iar noi zâmbim. iar specia adoarme
Numai aşa putem părea curaţi
Nu înţelege ce se poate face
Cu doi amanţi lăsaţi de capul lor.
Poate un iad, poate-un minut de pace
Poate-un mormânt mitraliat cu flori
Foto color! Îmbătrâniţi în rate!
Zâmbiţi vă rog în sensul interzis!
Şi grupele de sânge-s anulate
Şi noi trăim şi nu avem permis
Mai circulă mental câte-o silabă
Vreun Vivaldi grăbit, incidental
Noi ne iubim. ei nu ne mai întreabă
De ce-am fugit din regnul animal
Pe unde ne desprindem şi ne-atingem
De ce în unul singur ne-am retras
De ce ne ardem şi de ce ne stingem
De ce atât de magici am rămas
Deodată singuri. ştim că lumea doarme
Şi frunzele ne fac fotografii
Şi nu zâmbim acelor grave arme
Şi nu murim şi nici nu suntem vii…
Autor, Ștefan Doru DĂNCUȘ
Page 37 of 40
