Monday, November 20, 2017
   
Text Size

O poezie pe zi

Paraziţi intestinali

O poezie pe zi

Noile teorii despre paraziţii intestinali susţin că ar fi folositori
datorită lor ne creşte imunitatea
iar învăţaţii yoghini ne recomandă să îi iubim

 

prietenul meu, poetul

O poezie pe zi


prietenul meu, poetul, a murit noaptea trecută, 
de două ori
un trup a căzut peste lună, altul peste pajiştea de hârtie
iar ultimul 
nu mă mai recunoaşte deşi mâinile prin care se plimbă dumnezeu când coboară muntele 
sunt la fel de uşoare

prietenul meu, poetul, tace în psalmi, aşa cum 
atunci cand mergea vara la bunici 
trecea printre omenii din sat 
cu sireturile desfacute la adidaşi 
făcându-i să îl prinvească 
lung

eclipsa de luna va ţine până se va topi hartia
sub talpile lui goale

 

autor, Camelia Iuliana Radu

   

Mărturisirea luminii

O poezie pe zi

 

A zis: "Aceasta-i cărarea!”. Apoi s-a oprit pe o culme,
de unde nu se mai zăreau cetăţile ispititoare,
doar punctele de convergenţă cu sinele,
când puteam avea toate mările împrejur,
să mă scald până la întoarcerea în prunc
(pe-atunci, preotul m-a scufundat prea mult în apă,
de era ca botezul să-mi fie şi taină ultimă).

A mai zis: „Da, cărarea trece prin apă,
se face un labirint din care ai să ieşi
spre a mărturisi oamenilor lumina,
pentru că unde e Dumnezeu
întunericul nu mai are putere,
n-ai nevoie de sabie
ca să-ţi croieşti drum prin hăţişul durerilor."

Aşa a zis, iar de-atunci
am învăţat să vestesc lumina din suflete.

 

autor, George Paşa

   

În loc de rugă…

O poezie pe zi

 

Nu am aripi să respir orizontul.

 Stăpânii lumii și-au învățat odraslele să arunce cu pietre în văzduh.

  Mi-au brăzdat carnea cu stânci din munții străbunilor.

 Timpul roade cetățile.

 Sărbătorile luminoase nu țin loc de veșnicie.

De la naștere își fac bagajele pentru că locul se tot strânge în jurulul tălpilor.

Avortul originar îi va trimite în dimensiuni înguste, cu note de plată încărcate și buzunare goale.

 

GÂNDUL,

mai iute ca vorba,

a deschis,

deja,

drumul osândei pentru tirani.

 

autor, Călin Derzelea

   

nici fabulă

O poezie pe zi

 

au fost vise

apoi scrise

imediat proscrise

prea târziu prescrise

erau deja zise

eram eu tu el ea

voi ei ele deci noi

fiecare pe un bolovan mare

cât capul unui adult gros şi dens

în capcana cuvântului preînţeles

 

încă de dimineaţă se făcuse seară

încă de dimineaţă răsăriseră

stele pitice şi albe sfioase

de vara a cărei primăveri venise

într-o toamnă grăbită de iarnă

pâlpâia un singur astru

poate era ultima zi

a stelei ce ne uitase

poate era prima zi

a stelei ce ne înstelase

când şi când deşi refuzat

mai scânteia singurul gând

- suntem de pietre pe piatra

care ne-a împietrit subtil

în fierbintele unui cap de copil -  

fiecare noi şi-a pus în joc

toate cuvintele care au fost scrise

imediat proscrise prea târziu prescrise

din toate decise numai unul

să fie memorat :

- să hotărască destinul am strigat

dar destinul nu a fost citat

- să hotărască soarta am decis

dar soarta era cu destinul la un festin

- să hotărască cine poate am suspinat

dar s-a dovedit că nimeni nu poate

- să hotărâm noi toţi aici şi pe loc

dar fiecare şi-a găsit un alt loc

- să hotărască ziua de mâine

dar venise maşina cu pâine

 

în primul mâine era talcioc

zahăr pe băţ / fete / târg / troc 
al doilea mâine era bâlci

primarul ne vindeca de gâlci

al treilea mâine ne-am cumpărat alte fete

care nu ieşiseră din top şi aveau lap-top

al patrulea mâine ne-am oblojit

de zahărul lacomit în prima

într-al cincilea am uitat

cu bunăvoinţă care a fost al patrulea

şi am hotătăt să înălţăm un turn

doar cât o stelă / babelă

într-al şaselea era ultima telenovelă

într-al şaptelea pe care îl alintăm

premâine a venit iar maşina cu pâine

am înfiat fiecare iar un câine

într-al optulea ne odihneam

după cei toţi şapte

iată şi ultima zi de mâine curată şi nouă

cu coşul încă plin de dimineaţă

ca o dimineaţă de Paşti

ne-am ciocnit capetele îndelung

toate absenţele să ni se adune

într-un singur gând luminat poate

dar feroce păstrat la loc întunecos şi rece

ne-am gândit la NU dar era prea afirmativ

ne-am gândit la TU dar era un pleonasm

şi fals ca un orgasm fals

 

şi atunci ne-am întors cu toţii acasă

ne-am aşezat la masă nici vorbit

nici tăcut veac de veac / pic cu pic

ascultând timpul trecut

tic-tac-tac-tic-tic-tac //

 

autor, Martin Culcea

   

Page 10 of 40