O poezie pe zi

O poezie pe zi

Nu am aripi să respir orizontul.

 Stăpânii lumii și-au învățat odraslele să arunce cu pietre în văzduh.

  Mi-au brăzdat carnea cu stânci din munții străbunilor.

 Timpul roade cetățile.

 Sărbătorile luminoase nu țin loc de veșnicie.

De la naștere își fac bagajele pentru că locul se tot strânge în jurulul tălpilor.

Avortul originar îi va trimite în dimensiuni înguste, cu note de plată încărcate și buzunare goale.

GÂNDUL,

mai iute ca vorba,

a deschis,

deja,

drumul osândei pentru tirani.

autor, Călin Derzelea

O poezie pe zi

au fost vise

apoi scrise

imediat proscrise

prea târziu prescrise

erau deja zise

eram eu tu el ea

voi ei ele deci noi

fiecare pe un bolovan mare

cât capul unui adult gros şi dens

în capcana cuvântului preînţeles

încă de dimineaţă se făcuse seară

încă de dimineaţă răsăriseră

stele pitice şi albe sfioase

de vara a cărei primăveri venise

într-o toamnă grăbită de iarnă

pâlpâia un singur astru

poate era ultima zi

a stelei ce ne uitase

poate era prima zi

a stelei ce ne înstelase

când şi când deşi refuzat

mai scânteia singurul gând

- suntem de pietre pe piatra

care ne-a împietrit subtil

în fierbintele unui cap de copil -  

fiecare noi şi-a pus în joc

toate cuvintele care au fost scrise

imediat proscrise prea târziu prescrise

din toate decise numai unul

să fie memorat :

- să hotărască destinul am strigat

dar destinul nu a fost citat

- să hotărască soarta am decis

dar soarta era cu destinul la un festin

- să hotărască cine poate am suspinat

dar s-a dovedit că nimeni nu poate

- să hotărâm noi toţi aici şi pe loc

dar fiecare şi-a găsit un alt loc

- să hotărască ziua de mâine

dar venise maşina cu pâine

în primul mâine era talcioc

zahăr pe băţ / fete / târg / troc 
al doilea mâine era bâlci

primarul ne vindeca de gâlci

al treilea mâine ne-am cumpărat alte fete

care nu ieşiseră din top şi aveau lap-top

al patrulea mâine ne-am oblojit

de zahărul lacomit în prima

într-al cincilea am uitat

cu bunăvoinţă care a fost al patrulea

şi am hotătăt să înălţăm un turn

doar cât o stelă / babelă

într-al şaselea era ultima telenovelă

într-al şaptelea pe care îl alintăm

premâine a venit iar maşina cu pâine

am înfiat fiecare iar un câine

într-al optulea ne odihneam

după cei toţi şapte

iată şi ultima zi de mâine curată şi nouă

cu coşul încă plin de dimineaţă

ca o dimineaţă de Paşti

ne-am ciocnit capetele îndelung

toate absenţele să ni se adune

într-un singur gând luminat poate

dar feroce păstrat la loc întunecos şi rece

ne-am gândit la NU dar era prea afirmativ

ne-am gândit la TU dar era un pleonasm

şi fals ca un orgasm fals

şi atunci ne-am întors cu toţii acasă

ne-am aşezat la masă nici vorbit

nici tăcut veac de veac / pic cu pic

ascultând timpul trecut

tic-tac-tac-tic-tic-tac //

autor, Martin Culcea

O poezie pe zi

Sunt un simplu om şi

Singura mea schismă e

Între ziua de ieri

Şi ziua de mâine!

Sunt un simplu om!

Şi singura mea schismă e

Între vis şi realitate!

Sunt un simplu om,

Însă nu sunt un om simplu!

Am atitudinea vinovatului de

frumos şi de preafrumos

de crestare de suflet

de remiză între jurământ şi diedru

locuiesc într-un lagăr pentru visători!

Un nenorocit de

Diedru care mănâncă mielul din mine

Sunt abulic

Şi uneori mă cred greiere

Las azi creierul în casă

Oricum nu aveam prea multe de făcut cu el...

E o zi obişnuită de muncă,

De hârtoape, de hăţişuri

Sunt trist de parcă merg la discoteca

lăcustelor

sunt trist de parcă aş fi o femeie care tocmai a primit un bocanc

în ţâţe

autor, Gelu Nicolae Ionescu

O poezie pe zi

Răspunde!

Da sau nu?

Culege multele chipuri

Zâmbetele, sâmbetele şi ceasurile rele

Rămâi inimii sau pleci

În lacul uitării să-neci

Sâmburele

De-o parte arcul se-ntinde să tragă

Dincolo mâna se-ntinde s-atingă

Obrazul de ceară

Amară, atât de amară

Şi dreaptă

Armura înroşită în pară

Îmbrăcată pe inimă goală

autor, Călin Derzelea

LA MULTI ANI din partea redacţiei!