Saturday, August 08, 2020
   
Text Size

O poezie pe zi

Ţărmuri

O poezie pe zi

 

 

Hotare încâlcite, himerice fiorduri,
Transpar precum un freamăt de alge-nvolburate,
Nuntirile de seve tălăzuiesc spre norduri,
Maree peste irişi: - pupilele mirate.

O lebădă de gheaţă se descompune mută

Îi sorb doar unduirea, hiperbolă jilavă
Iar amintiri întoarse de-o lume renăscută
Se bulucesc spre tâmple suind câte-o octavă.

Luceafărul amiezii, e-o pâine rubicondă
Ce-şi despleteşte febra, verigă cu verigă
Gravez o epopee pe piei de anacondă
Să-i odihnească slava umbrare de ferigă.

Se cheamă între ele însingurate maluri
Şi insule de abur şi-mpart aceeaşi pace
Tăgada, ca o deltă răsfrântă spre finaluri
Se mistuie-n gâtlejul răstimpului rapace.

 

autor, Valentin Irimia

 

Azi te ninge...

O poezie pe zi

 

Nora2Azi nu ninge!

Azi te ninge!

Şi se aşterne

pe gât, pe genunchi, pe glezne,

Pe frunte,

pe trupul lung

ca un orizont de senzaţii, de vise

de-mbrăţişat şi de necuprins...

gata, te-am iubit!

 

autor, Gelu Nicolae Ionescu

grafica, Radu Camelia Iuliana

 

 

 

   

Cum să o refuz pe Carmen, de 8 martie

O poezie pe zi


blue worldM-a sunat astăzi şi m-a invitat la ziua femeii
mergem la restaurant, spunea, o să ne distrăm, mâncăm şi bem, 
vor fi şi băieţi care vor face streap-teese, va fi haios, 
vine şi Elena (şefa ei), vino şi tu, mai ieşi din casă.
Am tresarit, 
eu nu stau în casă pentru că m-aş plictisi şi nu evit 
să mă plimb singură de plăcere, 
abia pot privi lumea doar cu ochii mei. 
Oftez.
Carmen este contabilă, 
munceşte de dimineaţă până seara la 9, 
merge acasă cu Peugeot-ul ei,
pe drum face câteva cumpărături, după un duş reconfortant
se furişează în pat, se uită la filme până reuşeşte să adoarmă.
A vizionat Avatar de cel puţin 11 ori. 
Apoi ia perna în braţe şi visează planete albastre, 
ca ochii ei cu gene întoarse. 
Într-o zi mi-a spus 
despre lumile în care pleacă, 
verzi şi încărcate de copaci neştiuţi, 
despre fiinţele care locuiesc acolo, 
spunea că respectă natura, îţi cunosc sentimentele şi visele, 
fără să povesteşti.
Nu uită să zică la repezeală:
sper că nu mă crezi nebună.
Carmen a făcut cursuri de paraşutism, merge la munte uneori, 
cu un grup de bucureşteni 
şi a plecat fără regrete din viaţa a doi bărbaţi.
Munceşte din greu, uneori nu trece pe la prieteni, 
doarme două zile la rând în weekend şi nu poartă pantofi cu toc.
Am rugat-o să îmi scrie visele ei colorate, despre arhipelaguri albastre cu aripi nevăzute,
unde copacii au nume mai vechi decât pamântul
unde Carmen zboară peste pajişti pentru care nu există legislaţii 
dar mi-a răspuns că nu are timp. 
Mă gândesc la ea şi mi se face dor de lumile aburite de prospeţime
aş pleca uneori acolo, 
dacă ar putea să mă ascundă într-un pliu al ochilor încercănaţi.
De aceea tac şi nu vreau să merg la restaurant de 8 martie
unde aş cunoaşte-o pe Elena şi cine ştie dacă nu mi-ar povesti 
despre alte vise şi alte lumi 
neputând să o mai urăsc pentru orele suplimentare, neplătite,
pe care le face Carmen în fiecare zi.

autor, Camelia Radu

 

   

mandala primăverii

O poezie pe zi

Nora3Te-ai gandit tu să inventezi o zi pentru mine?

Şi ai numit-o 8

sau infinit vertical?

Stăpâna inelelelor să fie atracţia?

O lună de 3

într-un vis de 1?

Mai am 364 de întrebări

şi 12 mucenici,

fiecare are 60 de miei

cu 60 de stele în gură.

autor, Iuliana Camelia Radu

   

Iubire

O poezie pe zi

 

Când te văd că treci pe lângă mine

Fără măcar a mă privi,

Mă ofilesc de durere.

Dar și-n suferința mea-ți așez frunzele la picioare

Să nu cumva să-ți atingă talpa un spin,

Uitat pe urmele pașilor altcuiva.

Privire-ncețoșat

 

E dimineață.

Ceață șterge culoarea satului.

Pe fereastră tot ce văd e alb.

Ies somnoroasa-n pragul visului

Și tot ce stiu e un ecou de neinteles.

În vis, bătranețea-mi e coșmar,

Îmi zbuciumă imaginația fragmentată de cuvânt.

 

În realitate, tinerețea-i chipul pierdut

 

Iar bătrânețea, adevărul chinuit de ani.

Oglinda mă minte?

M-arată albă,

Mai albă ca niciodată.

Până și obrajii sunt de-un alb mai temător ca ieri.

E azi. Și nu știu de va fi și maine,

Dar azi mă-nspaimant că ieri a trecut,

Că e azi și mâine e-un mister nedeslușit.

 

autor, Ioniţă Alexandra Cristina

 

   

Page 5 of 40