Wednesday, December 13, 2017
   
Text Size

O poezie pe zi

Caravane

O poezie pe zi

 

 

1

 

Caravanele umbrei

poposesc în deșert;

pașii nisipului

se rătăcesc pe drum.

 

Hazardul răstoarnă

fantastice vise;

în prag de ziuă

redesenează clipa.

 

Chemarea străbună

spintecă munții;

nadirul înalță

un vultur în zbor.

 

 

Totul e viu

O poezie pe zi

 

Pentru că Te simt aici,
Izvorule a Toate,
mi-azvârl mantia de pe umerii
în care lovesc pietrele clipelor,
las ploile verii să mă spele
de păcatele spunerii în răsuciri violente,
să rămână doar cuvintele-balsam-peste-lucruri.

Ştiu de acum: nicio virgulă
nu desparte ceea ce a fost de ceea ce este,
doar semnele de întrebare
îşi vor căuta întotdeauna răspuns.
Contextul se desenează în piele cu acele sensului,
niciodată nu are să încapă în pagină marea frază,
se va revărsa în interior, până la ieşirea din sine.

În toată curgerea aceasta nu există întrerupere,
chiar firul de nisip mai păstrează cântecul izvorului.
În zadar te întrebi: Cine pleacă? Cine rămâne?
Lutul şi apa au fost dintotdeauna prieteni,
focul şi aerul vor scrie semnele ultimei veniri.

Şi pentru că Te simt aici, Izvorule a Toate,
scriu pe aceste pagini pieritoare
ceea ce nu va pieri
odată cu mine.

 

 

autor, George Paşa

 

 

   

Ţărmuri

O poezie pe zi

 

 

Hotare încâlcite, himerice fiorduri,
Transpar precum un freamăt de alge-nvolburate,
Nuntirile de seve tălăzuiesc spre norduri,
Maree peste irişi: - pupilele mirate.

O lebădă de gheaţă se descompune mută

Îi sorb doar unduirea, hiperbolă jilavă
Iar amintiri întoarse de-o lume renăscută
Se bulucesc spre tâmple suind câte-o octavă.

Luceafărul amiezii, e-o pâine rubicondă
Ce-şi despleteşte febra, verigă cu verigă
Gravez o epopee pe piei de anacondă
Să-i odihnească slava umbrare de ferigă.

Se cheamă între ele însingurate maluri
Şi insule de abur şi-mpart aceeaşi pace
Tăgada, ca o deltă răsfrântă spre finaluri
Se mistuie-n gâtlejul răstimpului rapace.

 

autor, Valentin Irimia

   

Azi te ninge...

O poezie pe zi

 

Nora2Azi nu ninge!

Azi te ninge!

Şi se aşterne

pe gât, pe genunchi, pe glezne,

Pe frunte,

pe trupul lung

ca un orizont de senzaţii, de vise

de-mbrăţişat şi de necuprins...

gata, te-am iubit!

 

autor, Gelu Nicolae Ionescu

grafica, Radu Camelia Iuliana

 

 

 

   

Cum să o refuz pe Carmen, de 8 martie

O poezie pe zi


blue worldM-a sunat astăzi şi m-a invitat la ziua femeii
mergem la restaurant, spunea, o să ne distrăm, mâncăm şi bem, 
vor fi şi băieţi care vor face streap-teese, va fi haios, 
vine şi Elena (şefa ei), vino şi tu, mai ieşi din casă.
Am tresarit, 
eu nu stau în casă pentru că m-aş plictisi şi nu evit 
să mă plimb singură de plăcere, 
abia pot privi lumea doar cu ochii mei. 
Oftez.
Carmen este contabilă, 
munceşte de dimineaţă până seara la 9, 
merge acasă cu Peugeot-ul ei,
pe drum face câteva cumpărături, după un duş reconfortant
se furişează în pat, se uită la filme până reuşeşte să adoarmă.
A vizionat Avatar de cel puţin 11 ori. 
Apoi ia perna în braţe şi visează planete albastre, 
ca ochii ei cu gene întoarse. 
Într-o zi mi-a spus 
despre lumile în care pleacă, 
verzi şi încărcate de copaci neştiuţi, 
despre fiinţele care locuiesc acolo, 
spunea că respectă natura, îţi cunosc sentimentele şi visele, 
fără să povesteşti.
Nu uită să zică la repezeală:
sper că nu mă crezi nebună.
Carmen a făcut cursuri de paraşutism, merge la munte uneori, 
cu un grup de bucureşteni 
şi a plecat fără regrete din viaţa a doi bărbaţi.
Munceşte din greu, uneori nu trece pe la prieteni, 
doarme două zile la rând în weekend şi nu poartă pantofi cu toc.
Am rugat-o să îmi scrie visele ei colorate, despre arhipelaguri albastre cu aripi nevăzute,
unde copacii au nume mai vechi decât pamântul
unde Carmen zboară peste pajişti pentru care nu există legislaţii 
dar mi-a răspuns că nu are timp. 
Mă gândesc la ea şi mi se face dor de lumile aburite de prospeţime
aş pleca uneori acolo, 
dacă ar putea să mă ascundă într-un pliu al ochilor încercănaţi.
De aceea tac şi nu vreau să merg la restaurant de 8 martie
unde aş cunoaşte-o pe Elena şi cine ştie dacă nu mi-ar povesti 
despre alte vise şi alte lumi 
neputând să o mai urăsc pentru orele suplimentare, neplătite,
pe care le face Carmen în fiecare zi.

autor, Camelia Radu

 

   

Page 5 of 40