O poezie pe zi

A zis: "Aceasta-i cărarea!”. Apoi s-a oprit pe o culme,

de unde nu se mai zăreau cetăţile ispititoare,
doar punctele de convergenţă cu sinele,
când puteam avea toate mările împrejur,
să mă scald până la întoarcerea în prunc
(pe-atunci, preotul m-a scufundat prea mult în apă,
de era ca botezul să-mi fie şi taină ultimă).

A mai zis: „Da, cărarea trece prin apă,
se face un labirint din care ai să ieşi
spre a mărturisi oamenilor lumina,
pentru că unde e Dumnezeu
întunericul nu mai are putere,
n-ai nevoie de sabie
ca să-ţi croieşti drum prin hăţişul durerilor."

Aşa a zis, iar de-atunci
am învăţat să vestesc lumina din suflete.

Autor, George Paşa

 desen, Camelia Radu