Monday, November 20, 2017
   
Text Size

O poezie pe zi

Ridicarea interdicţiei

O poezie pe zi

 

 

Cum ar fi să-nţelegi
că privirea îşi trece săgeata prin decorul de hârtie,
oprindu-se în carne, şi că sângele

ne este izvor al sensului?
Cum ar fi să-ţi aşezi capul pe umărul meu,
să-mi citeşti în zvâcnirile sale toate vieţile?
Cineva o să pună reflectorul în ochii tăi,
să-ţi descopere toate amănuntele ce nu se spun
decât în taină, între noi, îndrăgostiţii eterni.
Tu ai să te aperi, ai să preferi orbirea

unei străluciri efemere,
pentru că nu eşti o artistă deja rătăcită,
n-ai nevoie de lumini care să bâjbâie

în căutarea surâsului pierdut,
de spectatori care să aplaude anemic,
luând o mină de importanţă majoră.
Cu toate acestea, ai să treci şi tu prin decorul de hârtie,
vei lua forme de litere ce-ţi copiază viaţa,
să nu mori niciodată.
De-acum, nu mai suntem singuri
în trecerea pe acest pământ sfinţit cu lacrimi de îngeri.
Să iubim, fără a ne uita înapoi.

 

 autor, George Paşa

 

 

 

 

Ochiul

O poezie pe zi

 

Ochiul

Deasupra tuturor

Aruncă în colțuri priviri piezișe

Ca nu cumva praful uitării să se aștearnă

Citește scriptul alterat de dorința încolțită noaptea

Luna este doar gaura cheii pentru voaioristul cu pretenții galactic

În lumină la cald cresc filoane printre orgolii vântoase și prostii bazaltice

 

 autor, Călin Derzelea

   

Alizeul purtător de cântec

O poezie pe zi

 

Lui Marian Dragomir, cu îndemnul: "Jos masca!"


de George Paşa

Nu ştiu dacă măsurase cineva distanţa
care mă separă de lucrurile din jur,
şi oricum nu contează:
pentru un secol de amar şi uitare
e suficient un respirat de alizeu
venit dintr-un alt orizont.

Dacă se întâmplă să

   

Tangerine Tango - Serpentină oranj

O poezie pe zi


Eram pe coasta nordică a arhipelagului scufundat
atingeam piatra vulcanică, aspră 
cântam în fiecare zi unei lumi străine 
unei grădini de ascunzişuri 
mă roteam tânără peste ţinutul neexplorat
iar neclintirea din jur era doar un spaţiu amplu 
un loc al libertăţii
de care mă bucuram.
Azi mă întreb de unde venea puterea lăuntrică
neştiinţa din care izvorau poveştile
dansul trupului dintr-o o fericire veche,
originea cuvintelor mele...
nu am găsit atunci rădăcina 
nici azi nu o ştiu.

Într-o zi m-am răsucit fără să vreau 
aşa cum se întâmplă în somn
eram mai sus 
eram departe. 
Poate a fost atracţie, poate întâmplare, 
poate neghicitele mâini ale timpului
dincolo de gest era un pas prea mare.
Târâmul scufundat a rămas departe, toate culorile 
au aţipit 
cântecele s-au terminat, despre mine nu mai auzeam veşti.
Am plonjat invers, m-am agăţat de lumină,
- pe atunci nu ştiam ce este - 
eram doar un bob de strugure strivit de buza cerului
din care a lăcrimat sânge
înroşind apa desprinsă.

Camelia Iuliana Radu / Antologia ATITUDINI, 2012

 

 

   

Ziua Mondială a Poeziei / World Poetry Day

O poezie pe zi

cami149O picătură de poezie într-un ocean de griji conferă vieții un sens metafizic profund: dovadă că noi nu ne-am abrutizat definitiv, că orânduirea comercială în care trăim nu ne-a șters total creierul. Omul are nevoie de poezie, iar uneori se poate salva prin poezie. Este motivul pentru care, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), a decretat, încă din 1999, ziua de 21 martie, drept zi mondială a poeziei. Pe 20 martie vine primăvara astronomică, iar cele două concepte, primăvară şi poezie, rimează cu ideea de speranţă.

Ce e poezia?

   

Page 3 of 40