O poezie pe zi

au fost vise

apoi scrise

imediat proscrise

prea târziu prescrise

erau deja zise

eram eu tu el ea

voi ei ele deci noi

fiecare pe un bolovan mare

cât capul unui adult gros şi dens

în capcana cuvântului preînţeles

încă de dimineaţă se făcuse seară

încă de dimineaţă răsăriseră

stele pitice şi albe sfioase

de vara a cărei primăveri venise

într-o toamnă grăbită de iarnă

pâlpâia un singur astru

poate era ultima zi

a stelei ce ne uitase

poate era prima zi

a stelei ce ne înstelase

când şi când deşi refuzat

mai scânteia singurul gând

- suntem de pietre pe piatra

care ne-a împietrit subtil

în fierbintele unui cap de copil -  

fiecare noi şi-a pus în joc

toate cuvintele care au fost scrise

imediat proscrise prea târziu prescrise

din toate decise numai unul

să fie memorat :

- să hotărască destinul am strigat

dar destinul nu a fost citat

- să hotărască soarta am decis

dar soarta era cu destinul la un festin

- să hotărască cine poate am suspinat

dar s-a dovedit că nimeni nu poate

- să hotărâm noi toţi aici şi pe loc

dar fiecare şi-a găsit un alt loc

- să hotărască ziua de mâine

dar venise maşina cu pâine

în primul mâine era talcioc

zahăr pe băţ / fete / târg / troc 
al doilea mâine era bâlci

primarul ne vindeca de gâlci

al treilea mâine ne-am cumpărat alte fete

care nu ieşiseră din top şi aveau lap-top

al patrulea mâine ne-am oblojit

de zahărul lacomit în prima

într-al cincilea am uitat

cu bunăvoinţă care a fost al patrulea

şi am hotătăt să înălţăm un turn

doar cât o stelă / babelă

într-al şaselea era ultima telenovelă

într-al şaptelea pe care îl alintăm

premâine a venit iar maşina cu pâine

am înfiat fiecare iar un câine

într-al optulea ne odihneam

după cei toţi şapte

iată şi ultima zi de mâine curată şi nouă

cu coşul încă plin de dimineaţă

ca o dimineaţă de Paşti

ne-am ciocnit capetele îndelung

toate absenţele să ni se adune

într-un singur gând luminat poate

dar feroce păstrat la loc întunecos şi rece

ne-am gândit la NU dar era prea afirmativ

ne-am gândit la TU dar era un pleonasm

şi fals ca un orgasm fals

şi atunci ne-am întors cu toţii acasă

ne-am aşezat la masă nici vorbit

nici tăcut veac de veac / pic cu pic

ascultând timpul trecut

tic-tac-tac-tic-tic-tac //

autor, Martin Culcea