Teatru Film

Florian Pittiş (n. 4 octombrie 1943, Bucureşti; d. 5 august 2007, Bucureşti) a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi actori de teatru, dar şi regizor, traducător, interpret de muzică folk şi realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc şi alţii. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 şi ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naţionale din România.

O poezie pe zi

Aud cum mă strigă viitorul;

urlă chemarea prin gurile celor ce nu mă știu încă,

dar mă inchipuie venind călare pe un cal de negru în spume.

Am poposit prea mult în spațiul acesta,

tot nu mi-a învățat numele.

Se va usca laolaltă cu toate fotografiile, muzicile și luminile colorate,

laolaltă cu oamenii care caută mila oglinzilor.

Doar ce voi întoarce privirea spre stele,

se vor surpa orașele amintirilor

și va mirosi a scrum scurmat de vântul peren.

În vârful muntelui strălucește obârșia,

îndreptând cărările toate către sine,

încât se va spune că toate drumurile duc la implacabilul punct.

autor, Călin Derzelea

Rădăcini

Învăţământul artistic românesc nu s-a născut nici azi, nici ieri, nici peste noapte. El are o strălucită istorie seculară. Smulgerea României de Europa, impusă politic după cel de-al doilea război mondial, nu s-a făcut, din fericire, cu tot cu rădăcinile culturale cele adânci ale unui popor european prin definiţie.

Sovieticii au încercat în anii '50 să otrăvească letal conştiinţa acestui popor. Au deviat-o, au mutilat-o, au nivelat-o. Dar n-au reuşit s-o ucidă. Înainte de toate, pentru că aici s-au născut şi au trăit personalităţi de faimă internaţională precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Mircea Eliade, Henri Coandă sau Nichita Stănescu. Dar şi pentru că, în pofida tuturor opreliştilor ideologiei comuniste, în plină revoluţie culturală şi proletcultism, ca urmare a presiunilor asidue ale unui grup de intelectuali prahoveni ai perioadei postbelice, Ministerul Învăţământului şi Culturii dădea în anul 1957 un ordin prin care lua fiinţă cea dintâi unitate de învăţământ preuniversitar ploieştean: "Ministerul Învăţământului şi Culturii Departamentul Culturii;

Cu traista-n băţ

autor,Cristian Cocea

Nu e nevoie să călătoreşti prea departe, pentru ca să ai parte de mister. Trebuie doar să-ţi deschizi larg ochii. Şi sufletul… La două ore de mers cu maşina din Piteşti, prin Rîmnicu Vîlcea, puteţi ajunge în comuna Polovragi. Aici, la poalele munţilor Căpăţînii, vă aşteaptă Cleile Olteţului, un loc minunat, care ascunde multe secrete. 

Remediul tuturor bolilor

Pînă şi etimologia cuvîntului „polovragi” este misterioasă. Unii cred că este un nume geto-dacic, Polo-Vraci, care atestă aici prezenţa Marelui Preot, Marelui Înţelept, Zamolxis. Alţii se gîndesc la planta „polovragă” sau „povagră”, demult dispărută, dar despre care bătrînii mai ţin minte că era un remediu împotriva bolilor, un fel de panaceu, cunoscut încă de pe vremea sacerdoţilor-taumaturgi. În fine, iubitorii marelui Platon îşi aduc aminte că, în dialogul Charmides, Socrate povesteşte cum a învăţat de la un vraci al lui Zamolxis