Written by Iuliana Radu Friday, 28 September 2012 12:46
Nimeni nu poate fi o sursă inepuizabilă de creativitate, inteligenţă şi rigoare. Funcţionăm ca şi lumina, pe de o parte un câmp de influenţă permanentă, pe de alta o migraţiune de impulsuri. Sursa de eficienţă este recunoaşterea celor din jur, relaţiile cu lumea, dar această oglindă oficială va deveni repede nesatisfăcătoare dacă ceea ce trimitem spre ea nu mai este pe măsura cerinţelor. Menţinerea unui standard ridicat al relaţiilor şi, mai ales, al eficienţei ţine de arta de a şti cum să fii singur, de a revigora periodic propria intimitate. Pentru a fi la înălţime în cotidian, adică o sursă de bucurie sau de înţelepciune, de pace, este bine ca în fiecare zi să ne găsim timp pentru noi înşine. Măcar o oră! Ca atare, am putea să ne imaginăm fiinţa ca pe o casă a cărei bună funcţionare depinde de modul în care este întreţinută, igienizată, decorată.
Mintea şi sufletul omului adună în timp impresii şi stări negative, urme ale trecerii sale printr-o lume diversă, de multe ori ostilă, prin necunoaştere. Imaginea achiziţiilor importante se poate estompa. E ca şi cum am avea un tablou superb în vecinătatea unor sacoşe cu resturi alimentare. Totuşi, realitatea este de cele mai multe ori o alăturare aleatoare de evenimente şi stări. Trebuie aruncată sacoşa. Ar trebui să o şi vedem şi, din când în când, să dăm o raită printre gânduri şi sentimente, prin cămara cu provizii, prin debaraua cu trăiri, prin bucatăria fiecărei zile. Timpul personal este analitic sau meditativ, este un somn necesar sau o reverie, este un maxim de eficienţă sau tăcere. Fără el, viaţa devine anarhie.
autor, Camelia Radu
Pătrunde în clipă ca într-o cetate şi fii cel care caută sensul ascuns, ca pe o comoară râvnită şi aşteptată. Astfel, viaţa nu va fi doar o trecere de turist uimit, ci un răgaz de învăţare, de îmbogăţire a sufletului. 
