Viaţa ca o artă

Toleranţa este unul din atributele civilizaţiei, fiind născută din nevoia de intimitate într-o lume colectivă. Toleranţa nu cere efortul înţelegerii, ci doar o capacitate de a lăsa loc fiecăruia să se manifeste aşa cum îi este bine, fără uimiri şi judecăţi de valoare. Avantajul ar fi economia de timp şi concentrarea atenţiei asupra propriei personalităţi. Pentru unii, ar însemna indiferenţă, pe alocuri egoism, dar la o privire mai atentă, scutirea de indiscreţii şi estimarea părtinitoare sunt rele cu mult mai mari. Atâta vreme cât prietenii ni-i alegem singuri, iar preferinţele sunt subiective, existenţa unui loc pentru comunicarea la nivel de grup, cu reguli clare şi coduri comune, devine o necesitate. Cel mai longeviv popor este cel japonez, acesta fiind şi cel mai politicos la nivel mondial. Politeţea niponă este o consecinţă a tradiţiei, dar şi una a aglomeraţiei urbane. Cu toate acestea, dezvoltarea mentalităţilor este rezultanta tensiunii dintre presiunea socială şi educaţia personală, soluţiile viabile fiind cele care supravieţuiesc. Organizarea eficientă a timpului, programarea activităţilor, un stil de viaţă activ vor determina o atitudine optimistă, detaşată, în care nu au loc frustrările şi, ca atare, nici intoleranţa.

autor, Camelia Radu